calafat

CALAFÁT s.n. Câlţi sau cârpe destrămate îmbibate cu catran, cu care se astupă crăpăturile la bordajele şi la punţile de lemn ale navelor. – Din tc. kalafat.

Trimis de viorelgrosu, 29.01.2003. Sursa: DEX '98



CALAFÁT s. v. chingă, stinghie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



calafát s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CALAFÁT n. Material alcătuit din câlţi sau cârpe destrămate şi îmbibate cu smoală, cu care se etanşează bărcile şi punţile navelor. /<turc. kalafat

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



calafát (-turi), s.n. – Cîlţi îmbibaţi cu catran cu care se astupă crăpăturile navelor. tc. kalafat "călăfătuire", sau ngr. ϰαλαφίτης, ambele din it. calafatare (Roesler 594; Lokotsch 720; Ronzevalle 129); cf. fr. calfeutrer, sp. calafatear, şi, pe de altă parte, bg. kalafat. sec. XVII; a dat numele oraşului Calafat. – Der. cal(a)fătui, vb. (a astupa cu calafat găurile).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER