hebetudine — HEBETÚDINE, hebetudini, s.f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într o amorţire generală, fără delir sau halucinaţii. – Din lat. hebetudo, inis, fr. hébétude. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hebetúdine… … Dicționar Român
acroparestezie — ACROPARESTEZÍE s.f. Tulburare de sensibilitate manifestată la extremităţile corpului. – Din fr. acroparesthésie. Trimis de ana zecheru, 05.08.2002. Sursa: DEX 98 acroparestezíe s. f. (sil. cro ; mf. par ), art. acroparestezía, g. d.… … Dicționar Român
amorţeală — AMORŢEÁLĂ, amorţeli, s.f. Stare de insensibilitate trecătoare a corpului sau a unei părţi a corpului; amorţire. – Amorţi + suf. eală. Trimis de cata, 18.01.2004. Sursa: DEX 98 Amorţeală ≠ dezmorţeală Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
dezmorţire — DEZMORŢÍRE s.f. Acţiunea de a (se) dezmorţi; dezmorţeală; dezgheţare; fig. reînviere. – v. dezmorţi. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezmorţire ≠ amorţire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEZMORŢÍRE s. v. dezgheţare.… … Dicționar Român
hipnonarcoză — HIPNONARCÓZĂ, hipnonarcoze, s.f. (med.) Narcoză obţinută prin hipnoză profundă. – Din germ. Hypnonarkose. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HIPNONARCÓZĂ s.f. (med.) Narcoză obţinută prin hipnoză. [cf. germ. Hypnonarkose < … Dicționar Român
somn — SOMN1, somni, s.m. Peşte teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lăţit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinţi puternici şi cu mustăţi lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. cf. bg., rus. s o m. Trimis de RACAI, 13 … Dicționar Român
stârcire — stârcíre, stârcíri, s.f. (înv.) 1. ghemuire. 2. amorţire. Trimis de blaurb, 16.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
tăcere — TĂCÉRE, tăceri, s.f. Faptul de a tăcea; p. ext. linişte, calm, acalmie. ♢ loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ♢ expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod… … Dicționar Român
amortize — [am′ər tīz΄, ə môr′tīz] vt. amortized, amortizing [ME amortisen < extended stem of OFr amortir, to extinguish, sell in mortmain (< ML amortire); or < ML amortizare; both ML forms < L ad, to + mors, death: see MORTAL] 1. to put money… … English World dictionary