somn

SOMN¹, somni, s.m. Peşte teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lăţit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinţi puternici şi cu mustăţi lungi (Silurus glanis). – Din sl. somŭ. cf. bg., rus. s o m.

Trimis de RACAI, 13.02.2008. Sursa: DEX '98



SOMN², (rar) somnuri, s.n. Stare fiziologică normală şi periodică de repaus a fiinţelor, necesară redresării (redresa) forţelor, caracterizată prin încetarea totală sau parţială a funcţionării conştiinţei, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulaţiei, a respiraţiei şi prin vise; starea celui care doarme. ♢ Somnul de veci (sau cel lung, veşnic) = moartea. ♢ expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi uşor, iepureşte. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a aţipi. Somn uşor, formulă prin care se doreşte cuiva care se culcă somn liniştit. A-l păli (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ fig. Stare de inerţie; toropeală, amorţire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzaţie provocată de această necesitate. – lat. somnus.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Somn ≠ nesomn, trezie, veghe, veghere

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



IARBA-SÓMNULUI s. v. papanaş, salvie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SOMN s. dormit, odihnă, repaus, (arg.) soileală. (După o oră de somn, s-a sculat.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



SOMN s. (iht.; Silurus glanis) (rar) salmon.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



SOMN s. v. mărgica cucului.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



somn (peşte) s. m., pl. somni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



somn (stare) s. n., pl. sómnuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SOMN¹ somnuri n. 1) Stare fiziologică normală de repaus, care este necesară fiinţelor pentru reînnoirea forţelor vitale. somn adânc. ♢ somn letargic stare patologică manifestată printr-un somn de durată foarte lungă. somn hibernal stare de amorţeală a unor animale în timpul iernii. 2) Stare a celui care doarme. ♢ somn uşor formulă adresată cuiva înainte de culcare. A trage un pui de somn a dormi bine. A-l (cu)prinde (sau a-l fura) somnul a adormi; a aţipi. A dormi somnul de veci (sau cel lung) a fi mort. /<lat. somnus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SOMN² somni m. Peşte dulcicol răpitor, de talie medie sau mare, cu corpul fără solzi, cu capul turtit şi gura largă, înzestrată cu dinţi, şi două perechi de mustăţi lungi, apreciat pentru carnea lui gustoasă (de culoare albă). /<bulg., sb., rus., ucr. som

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



somn (-nuri), s.n. – 1. Actul de a dormi. – 2. Toropeală, tendinţă de a dormi. – Mr. somn(u), megl. son, istr. somn. lat. sǒmnus (Cihac, I, 256; Puşcariu 1607; REW 8086), cf. vegl. samno, it. sonno, prov. som, fr. somme, cat. son, sp. sueño, port. somno. – Der. somna (var. însomna), vb. (înv., a dormi); somnişor, s.m. (mac, Papaver somniferum; plantă, Clinopodium vulgare, Leonorus cardiaca; ouăle insectei Gastropacha neustria); somnorea, s.m. (specie de păsărică); însomnorat, adj. (înv., adormit); somnoros (var. somnuros), adj. (somnolent, fără vlagă; căruia îi place somul; leneş); a cărui der. din lat. somnolentus (REW 8085) nu pare probabilă, cf. Graur, BL, V, 113; somnoroasă, s.f. (plantă, Laserpitium prutenicum; pidosnic, Cerinthe minor); somnoroşie, s.f. (somnolenţă, buimăceală); somnie, s.f. (somnolenţă); nesomn, s.n. (insomnie). – Der. din fr. somnambul, s.m.; somnambulism, s.n.; somnifer, adj.; somnolenţă, s.f.; insomnie, s.f.

Trimis de blaurb, 03.01.2009. Sursa: DER



somn (-ni), s.m. – Peşte răpitor (Silurus glanis). – var. înv. som. Megl. som. sl. (rus.) somŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indică o apropiere de somn "faptul de a dormi". – Der. somotei, s.m. (somn mic) , dim. al var.

Trimis de blaurb, 03.01.2009. Sursa: DER