hebetudine

HEBETÚDINE, hebetudini, s.f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorţire generală, fără delir sau halucinaţii. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hebetúdine s. f., g.-d. art. hebetúdinii; pl. hebetúdini

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HEBETÚDINE s.f. (med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorţire generală fără delir. [cf. lat. hebetudo, fr. hébétude].

Trimis de LauraGellner, 06.07.2006. Sursa: DN



HEBETÚDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorţire fără delir. (< lat. hebetudo, fr. hébétude)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN