- estetic
- ESTÉTIC, -Ă, estetici, -ce, subst., adj. 1. s.f. Ştiinţă care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creaţiei artistice, la criteriile şi genurile artei. 2. s.n. art. Ansamblul însuşirilor şi al fenomenelor studiate de estetică (1). 3. adj. Care aparţine esteticii (1), privitor la estetică (1); care priveşte frumosul, care corespunde cerinţelor esteticii (1); frumos. – Din fr. esthétique.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ESTÉTIC adj. 1. frumos. (O creaţie estetic autentică.) 2. v. plăcut.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeestétic adj. m., pl. estétici; f. sg. estétică, pl. estéticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficESTÉTI//C esteticcă (esteticci, esteticce) 1) Care ţine de estetică; propriu esteticii. Studiu estetic. 2 ) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte frumuseţe; frumos. Gest estetic. /<fr. esthétique, lat. aestheticusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXESTÉTIC, -Ă adj. Referitor la estetică, conform esteticii; (p. ext.) frumos. // s.n. Categoria frumosului. [cf. fr. esthétique, gr. aisthetikos].Trimis de LauraGellner, 10.06.2006. Sursa: DNESTÉTIC, -Ă I. adj. referitor la estetică, conform cerinţelor esteticii; frumos. II. s. n. categoria frumosului. III. s. f. 1. disciplină filozofică care studiază legile şi categoriile artei, problemele referitoare la esenţa acesteia. 2. situaţia, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. (< fr. esthétique, gr. aisthetikos, aisthetike)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.