- peisaj
- PEISÁJ, peisaje, s.n. 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic şi este prinsă dintr-o singură privire; privelişte; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creaţi de om. 2. Gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliştilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj (1). 3. Descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziţie literară descriptivă. [pr.: pe-i-. – var.: peiságiu s.n.] – Din fr. paysage, it. paessagio.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PEISÁJ s. 1. v. landşaft. 2. v. privelişte. 3. v. peisagistică.Trimis de siveco, 01.03.2008. Sursa: Sinonimepeisáj s. n. (sil. pe-i-), pl. peisájeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPEISÁJ peisaje n. 1) Colţ din natură reprezentând un ansamblu estetic. 2) Reprezentare artistică (în pictură, literatură, muzică etc.) a unui colţ din natură. 3) Gen artistic corespunzător (pictural, literar, muzical etc.). [Sil. pe-i-] /<fr. paysageTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPEISÁJ s.n. 1. Colţ din natură care formează un tot estetic; privelişte. ♦ Tablou, desen, fotografie, care înfăţişează un colţ din natură. 2. Compoziţie literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii. 3. (fig.) Aspect al societăţii, al literaturii etc. [var. peisagiu s.n. / < fr. paysage].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPEISÁJ s. n. 1. colţ din natură care formează un ansamblu estetic; privelişte. 2. gen de pictură sau grafică având ca obiect reprezentarea priveliştilor din natură; tablou, desen, fotografie care înfăţişează un peisaj (1). ♢ (geogr.) mediu care se diferenţiază printr-o grupare proprie a elementelor componente (relief, climă, ape, sol, vegetaţie, faună etc.) 3. compoziţie literară sau muzicală care cuprinde o descriere a naturii. 4. aspect al societăţii, al literaturii etc. (< fr. paysage)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.