frumos

FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoşi, -oase, adj., adv., s.n. I. adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiinţe şi părţi ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mişcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ♢ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut şi arhitectură, poezie, muzică, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezeşte admiraţia din punct de vedere moral. ♢ expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; aşa cum se cuvine. ♢ expr. A sta (sau a şedea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi aşa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. s.n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însuşirea omului de a simţi emoţie în faţa operelor de artă, a fenomenelor şi a obiectelor naturii etc. şi care are ca izvor obiectiv dispoziţia simetrică a părţilor obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – lat. formosus.

Trimis de zaraza_joe, 31.10.2007. Sursa: DEX '98



Frumos ≠ hidos, nearătos, oribil, ridicol, slut, urâcios, urât, hâd, neplăcut

Trimis de siveco, 26.10.2008. Sursa: Antonime



FRUMÓS adj. 1. v. estetic. 2. arătos, chipeş, (pop.) chipos, fălos, mândru, ochios, (înv. şi reg.) vederos, (reg.) marghiol, tâmbuş, (Transilv.) hireş, (prin vestul Transilv.) muşat, (Transilv.) nialcoş, (înv.) ghizdav, iscusit, (fam.) gigea, (arg.) mişto. (Un flăcău frumos.) 3. arătos, aspectuos, falnic, impozant, (pop.) mândru. (O casă frumosoasă.) 4. v. plăcut. 5. bun, favorabil, prielnic. (Timp frumos.) 6. însorit, senin, (rar) soros, (pop.) sorit. (O zi frumosoasă.) 7. senin, (înv.) seninos. (Nopţi frumosoase.) 8. v. bun.

Trimis de siveco, 19.05.2008. Sursa: Sinonime



Făt-Frumós s. pr. m.

Trimis de siveco, 05.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



făt-frumós (băiat, bărbat frumos) s. m., pl. feţi-frumóşi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



frumós adj. m., s. m., pl. frumóşi; f. sg. frumoásă, g.-d. art. frumoásei, pl. frumoáse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



frumós s. n.

Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



FRUMÓS¹ adv. 1) Într-un mod care place. A scrie frumos. 2) Aşa cum trebuie; bine. A se purta frumos. /<lat. formosus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FRUMÓS² n. Însuşire a obiectelor naturale şi a creaţiilor omeneşti care provoacă emotie estetică. /<lat. formosus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FRUM//ÓS³ frumosoásă (frumosóşi, frumosoáse) 1) Care este plin de armonie; cu valoare estetică; estetic. Faţă frumosoasă. 2) Care provoacă admiraţie sau satisfacţie sufletească. Faptă frumosoasă. /<lat. formosus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



frumós (frumoásă), adj. – 1. Care place, care trezeşte admiraţia. – 2. (s.m.) Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însuşirea omului de a simţi emoţie în faţa operelor de artă etc. – 3. (adv.) În mod plăcut, armonios, estetic. – 4. (adv.) Bine, potrivit, perfect. – 5. (s.f. pl.) În mitologia populară, ielele. lat. formōsus (Puşcariu 665; Candrea-Dens., 655; REW 3450; DAR), cf. it., port. formoso (calabr. fumusu), prov. formos, sp. hermoso. În mr. şi megl., muşat (‹ *frumuşat). Der. frumuşel, adj. (drăguţ; adv., bine, comod), cf. Pascu, suf., 27; frumuseţe, s.f. (însuşirea a ceea ce este frumos), var. frum(u)seţă, frîm(u)seaţă; înfrumuşa, vb. (înv., Trans. şi Mod., a face să fie frumos); (în)frîm(u)seţa, (în)frîmseţi, vb. (a face să fie frumos); înfrumuseţitor, adj. (care înfrumuseţează). Din rom. trebuie să provină v. pol. frymušny, frymu(s)zny "capricios, delicat, mofturos" şi, de asemenea, "ciudat, neobişnuit", pe care Berneker 286 îl consideră de origine necunoscută.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER