- cenaclu
- CENÁCLU, cenacluri, s.n. Grup de literaţi, de artişti etc. legaţi prin afinităţi estetice, temperamentale, care au aspiraţii, program estetic comun, uneori o publicaţie proprie. ♦ Reunire periodică a unui asemenea grup. [pl. şi: cenacle] – Din fr. cénacle, lat. cenaculum.Trimis de valeriu, 13.08.2004. Sursa: DEX '98cenáclu s. n. (sil. -clu), art. cenáclul; pl. cenácluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCENÁCLU cenacluri n. 1) Grup de oameni (de artă) legaţi printr-un program estetic unic. cenaclu literar. 2) Întrunire periodică a unui astfel de grup, când se citeşte şi se discută creaţia membrilor săi. /<fr. cénacle, lat. cenaculumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCENÁCLU s.n. Grup de literaţi, de artişti etc. care au o ideologie comună, un program literar, artistic etc. comun; reuniune a unui asemenea grup. [pl. -uri, -le. / < fr. cénacle, cf. lat. coenaculum – sală].Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DNcenáclu (-le), s.n. – Reuniune de scriitori sau artişti. fr. cénacle. – Der. cenacular, adj., latinism pe care l-am găsit folosit numai de Lovinescu.Trimis de blaurb, 04.02.2007. Sursa: DERCENÁCLU s. n. grup de scriitori, artişti etc. cu o ideologie comună, un program estetic comun; reuniune periodică a unui asemenea grup. (< fr. cénacle, lat. cenaculum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.