impresionism

IMPRESIONÍSM s.n. Mişcare artistică apărută în a doua jumătate a sec. XIX, caracterizată prin renunţarea la contururile precise, la detalii, la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina (în pictură), prin modelarea fragmentară a suprafeţelor (în sculptură), printr-o mare libertate a formelor, lărgirea cadrului tonal şi subiectivitatea coloritului (în muzică), prin tendinţa de a reda impresii fugitive, şi cele mai intime nuanţe personale (în literatură). [pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnisme.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



impresionísm s. n. (sil. -si-o-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IMPRESIONÍSM n. Curent în artă şi literatură (apărut la mijlocul sec. XIX în Franţa), care cultivă un sistem estetic bazat pe impresie. /<fr. impressionnisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IMPRESIONÍSM s.n. 1. Sistem estetic ale cărui principii de creaţie şi de critică sunt bazate pe impresie. 2. Mişcare artistică de la sfârşitul sec. XIX, bazată pe exprimarea impresiilor imediate şi manifestând un interes deosebit pentru nuanţe, atmosferă, fluiditatea senzaţiilor, lumină; în literatură, unde e confundat uneori cu simbolismul, se caracterizează prin înfăţişarea rapidă şi pregnantă a unor stări sufleteşti (impresii, senzaţii, emoţii) trăite nemijlocit de artist. [pron. -si-o-. / cf. fr. impressionnisme].

Trimis de LauraGellner, 24.07.2006. Sursa: DN



IMPRESIONÍSM s. n. 1. sistem estetic ale cărui principii de creaţie şi de critică sunt bazate pe impresie. 2. mişcare artistică de la sfârşitul sec. XIX, bazată pe exprimarea impresiilor imediate şi manifestând un interes deosebit pentru nuanţe, atmosferă, fluiditatea senzaţiilor, lumină; în literatură, confundat uneori cu simbolismul, se caracterizează prin înfăţiţarea rapidă şi pregnantă a unor stări sufleteşti trăite nemijlocit de artist. (< fr. impressionnisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN