epigramàtic — e|pi|gra|mà|tic Mot Pla Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
Bob Jones, Sr. — For other people known as Doctor Bob , see Doctor Bob (disambiguation). Bob Jones, Sr. Born Robert Davis Reynolds Jones[1] October 30, 1883 … Wikipedia
caustic — CAÚSTIC, Ă, caustici, ce, adj., s.f. 1. adj. (Despre substanţe chimice) Care arde, distruge ţesutul animal şi vegetal. ♢ Sodă caustică = hidrat de sodiu cristalizat, cu multe întrebuinţări în industrie. 2. adj. fig. Muşcător, satiric. 3. s.f.… … Dicționar Român
epigramistic — epigramístic adj. m. (sil. gra ), pl. epigramístici; f. sg. epigramístică, pl. epigramístice Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EPIGRAMÍSTIC, Ă adj. epigramatic. (< epigramă + istic) … Dicționar Român
incisiv — INCISÍV1, incisivi, s.m. (Şi în sintagma dinţi incisivi) Fiecare dintre dinţii laţi, cu rădăcinile neramificate, aflaţi în planul anterior al arcadelor dentare, sus şi jos, şi folosiţi pentru tăierea alimentelor. – Din fr. incisive. Trimis de… … Dicționar Român
muşcător — MUŞCĂTÓR, OÁRE, muşcători, oare, adj. 1. Care muşcă; care provoacă o senzaţie dureroasă de arsură, de usturime. 2. fig. (Despre persoane; p. ext. despre cuvinte) Plin de ironie; maliţios, caustic, înţepător. – Muşca + suf. ător. Trimis de ana… … Dicționar Român
ritornelă — RITORNÉLĂ, ritornele, s.f. 1. Revenire, într o melodie, într un cântec, a unui refren cu acelaşi text după fiecare strofă cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într o poezie … Dicționar Român
satiric — SATÍRIC, Ă, satirici, ce, adj. Cu caracter de satiră; care ţine de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substativat, n.) Conţinut, caracter specific satirei. – … Dicționar Român
strigătură — STRIGĂTÚRĂ, strigături, s.f. Exclamaţie onomatopeică; spec. specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumeţe ori cu conţinut sentimental, care se strigă la ţară, în timpul executării unor… … Dicționar Român
înţepător — ÎNŢEPĂTÓR, OÁRE, înţepători, oare, adj. 1. Care înţeapă (1); care produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzaţia de înţepătură, care pişcă. 2. fig. Sarcastic, ironic. – Înţepa + suf.… … Dicționar Român
