dürui — f. ikiüzlülük … Klassik Azərbaycan ədəbiyyatında islənən ərəb və fars sözləri lüğəti
duruire — DURUÍRE, duruiri, s.f. Acţiunea de a durui şi rezultatul ei. – v. durui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 duruíre s. f., g. d. art. duruírii; pl. duruíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
duruit — DURUÍT, dăruituri, s.n. Faptul de a durui; zgomot produs de ceva care duruie; huruit, huruitură, duruitură. – v. durui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DURUÍT s. v. huruitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
hurui — HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruţă, când se rostogoleşte un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. refl. (reg.) A se dărâma, a se… … Dicționar Român
Lee Soon-ok — Koreanische Schreibweise Siehe auch: Koreanischer Name Koreanisches Alphabet: 이순옥 Revidierte Romanisierung: I Sun ok McCune Reischauer: I Sun ok Lee Soon ok (* 1947 in Ch ŏngjin … Deutsch Wikipedia
Duruy — (spr. dürüi), 1) Victor, bedeutender franz. Historiker, geb. 11. Sept. 1811 in Paris, gest. daselbst 25. Nov. 1894, wurde 1833 Professor der Geschichte am College Henri IV, 1861 Inspektor der Akademie von Paris, dann Generalinspektor des… … Meyers Großes Konversations-Lexikon
dudui — DUDUÍ, dúdui, vb. IV. 1. intranz. (Despre pământ, clădiri, ferestre etc.; la pers. 3) A se zgudui, a se cutremura, a bubui (din cauza unor lovituri, explozii etc. repetate). 2. intranz. (Despre motoare, maşini etc.; p. ext. despre ateliere,… … Dicționar Român
dur — DUR1, Ă, duri, e, adj. 1. (Despre corpuri solide) Greu de zgâriat sau de străpuns; tare. 2. (Despre ape) Care conţine săruri (de calciu şi magneziu) peste limita admisă pentru apele potabile industriale. 3. (În sintagma) Consoană dură = consoană… … Dicționar Român
duruitură — DURUITÚRĂ, duruituri, s.f. Duruit. [pr.: ru i ] – Durui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 duruitúră s. f., g. d. art. duruitúrii; pl. duruitúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortog … Dicționar Român
hurdui — HURDUÍ, hurduiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A hurui. – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HURDUÍ vb. v. durăi, durui, hodorogi, hurui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hurduí vb … Dicționar Român