pronie — PRÓNIE s.f. (înv. şi pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providenţă. – Din ngr. prónia. Trimis de RACAI, 11.08.2007. Sursa: DEX 98 PRÓNIE s. v. cer. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PRÓNIE s. v. atotp … Dicționar Român
divinitate — DIVINITÁTE, divinităţi, s.f. 1. Fiinţă imaginară cu însuşiri supranaturale, socotită drept cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esenţă divină; dumnezeire. – Din fr. divinité, lat. divinitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
dumnezeu — DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s.m. 1. Fiinţă supranaturală, considerată în credinţele religioase drept creatoare a lumii şi cea care determină destinul oamenilor. ♢ loc. adj. Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ♢ expr. Încotro (sau unde, cum)… … Dicționar Român
providenţă — PROVIDÉNŢĂ s.f. (În concepţiile religioase) Înţelepciune supremă a divinităţii în conducerea lumii. ♦ (art.) Divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu. ♦ Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinităţii. ♦ fig. (Rar) Persoană sau împrejurare… … Dicționar Român
atotţiitorul — ATOTŢIITÓRUL s. art. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cer — CER1, ceri, s.m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarţa negricioasă, cu frunze pieloase, bogate şi cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc (Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore,… … Dicționar Român
preabun — PREABÚN, Ă, preabuni, e, adj. (înv.) Foarte bun, deosebit de bun. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + bun. Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa: DEX 98 PREABÚNUL s. art. v. atotputernicul, crea torul, divinitate, domnul, dumnezeire … Dicționar Român
preaputernic — PREAPUTÉRNIC, Ă, preaputernici, ce, adj. (înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic. Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004.… … Dicționar Român
preaînalt — PREAÎNÁLT, Ă, preaînalţi, te, adj. 1. (bis.) Care vine de la Dumnezeu; dumnezeiesc, divin. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. 2. Foarte important; distins, ales, superior. – Prea + înalt. Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
sfânt — SFẤNT, Ă, sfinţi, te, adj., subst. I. adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre… … Dicționar Român
