dicţionar

dicţionar
DICŢIONÁR, dicţionare, s.n. Operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui dialect, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc., organizate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) şi explicate în aceeaşi limbă sau traduse într-o limbă străină. [pr.: -ţi-o-] – Din fr. dictionnaire, lat. dictionarium.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DICŢIONÁR s. lexicon, vocabular, (înv.) condică, cuvântar, vorbar. (dicţionar de termeni tehnici.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dicţionár s. n. (sil. -ţi-o-), pl. dicţionáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DICŢIONÁR dicţionare n. Lucrare lexicografică care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale unui domeniu de activitate, aranjate, de obicei, în ordine alfabetică şi explicate în aceeaşi limbă sau traduse în altă limbă. [Sil. -ţi-o-] /<fr. dictionnaire, lat. dictionarium
Trimis de siveco, 22.05.2008. Sursa: NODEX

DICŢIONÁR s.n. 1. Lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor aranjate într-o anumită ordine (de obicei alfabetică) şi explicate în aceeaşi limbă sau traduse în altă limbă. 2. Listă alfabetică de termeni (cu explicaţiile necesare) aparţinând unei anumite ştiinţe, arte etc. [pron. -ţi-o-. / < fr. dictionnaire, cf. lat.t. dictionarium].
Trimis de LauraGellner, 26.02.2007. Sursa: DN

DICŢIONÁR s. n. 1. lucrare lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate în aceeaşi limbă sau într-o limbă străină. ♢ listă alfabetică de termeni, cu explicaţiile necesare, aparţinând unei anumite ştiinţe, arte etc. 2. (inform.) listă a unui fişier conţinând în ordine indicaţii despre componentele acestuia; listă conţinând cuvinte-cheie şi interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • dicţionár — s. n. (sil. ţi o ), pl. dicţionáre …   Romanian orthography

  • mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… …   Dicționar Român

  • apă — ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără… …   Dicționar Român

  • iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… …   Dicționar Român

  • munte — MÚNTE, munţi, s.m. 1. Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800 de metri. ♢ expr. Prin munţi şi văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. fig.… …   Dicționar Român

  • negru — NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, e, adj., s.n., s.m. I. adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai… …   Dicționar Român

  • pământ — PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s.n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ♢ expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea şi) pământul sau cât e lumea şi …   Dicționar Român

  • dintr — acéla prep. + pr. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  dintr acésta prep. + pr. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  dintr acoáce prep. + adv …   Dicționar Român

  • domn — DÓMN, domni, s.m. 1. Termen de politeţe pentru un bărbat. ♦ (fam.; la voc.) Termen impersonal de adresare care însoţeşte de regulă o frază exclamativă, interogativă etc. ♦ Soţ. ♦ (pop.) Orăşean. 2. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de… …   Dicționar Român

  • la — LA1 prep. a. I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc sau atribute care arată locul) 1. (Complementul indică direcţia sau ţinta unei mişcări, a unei acţiuni) S a dus la el. 2. (Complementul indică limita în spaţiu) Apa i a ajuns la umeri …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”