- munte
- MÚNTE, munţi, s.m. 1. Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800 de metri. ♢ expr. Prin munţi şi văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. fig. Grămadă, cantitate mare (şi înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (şi solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din lat. mons, -tem.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98BUJOR-DE-MÚNTE s. v. smirdar.Trimis de siveco, 27.08.2008. Sursa: SinonimeFRASIN-DE-MÚNTE s. v. mojdrean.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeGUZGAN-DE-MÚNTE s. v. belhiţă, chiţcan.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeMÚNTE s. (geogr.) 1. masiv, (înv.) codru, promontoriu. (munteţii Bucegi.) 2. munte de gheaţă v. aisberg.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRÂNDUNICĂ-DE-MÚNTE s. v. drepnea.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeSTURZ DE MÚNTE s. v. cocoşar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUNĂTOARE-DE-MÚNTE s. v. parpian.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeSUSAI-DE-MÚNTE s. v. tâlhărea.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeŞUVAR-DE-MÚNTE s. v. firuţă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeTRANDAFIR-DE-MÚNTE s. v. smirdar.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeVIŞINĂ-DE-MÚNTE s. v. sisinei.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimegaroáfă de múnte s. f. + prep. + s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgăínă-de-múnte s. f., pl. găíni-de-múnteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficliliác-de-múnte s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmicsándră-de-múnte (bot.) s. f., g.-d. art. micsándrei-de-múnteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmúnte s. m., pl. munţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmúnte-blóc s. m., pl. munţi-blócTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmúnte-de-pietáte s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficplop de múnte s. m. + prep. + s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrâia-múnţilor (bot.) s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficştévie-de-múnte s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficşuvár-de-múnte s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictrandafír-de-múnte s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMÚN//TE munteţi m. 1) Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, cu înălţimi care depăşesc, în general, 800 ♢ munte de gheaţă gheţar plutitor; aisberg. Prin munteţi şi văi peste tot; pretutindeni. 2) fig. Cantitate mare de ceva; grămadă; morman. /<lat. mons, munteisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmúnte (múnţi), s.m. – Ridicătură de pămînt mai mare decît dealul; lanţ montan. – Mr., istr. munte, megl. munti. lat. montem (Puşcariu 1128; Candrea-Dens., 1169; REW 5664), cf. it., sp., port. monte, prov., fr. mont, cat. munt. Se foloseşte în Trans. cu sensul special de "păşune", cf. sp. monte "pădure". – Der. Muntenia s.f. (Valahia); muntean, adj. (de la munte); muntean, s.m. (locuitor al Munteniei); muntenesc, adj. (muntean, valah); munteneşte, adv. (ca în Valahia); muntenism, s.n. (particularitate lingvistică din Muntenia); munticel, s.m. (colină), cf. muncel; muntar, s.m. (Trans., mulgător de vaci şi oi care pasc); muntos, adj. (de munte), pe care Puşcariu 1229 îl derivă direct din lat. montuōsus. – Din rom. provine pol. multanka "flaut", din numele propriu muntenia (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Candrea, Elemente, 403).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
