la

LA¹ prep. a. I. (Introduce complemente circumstanţiale de loc sau atribute care arată locul) 1. (Complementul indică direcţia sau ţinta unei mişcări, a unei acţiuni) S-a dus la el. 2. (Complementul indică limita în spaţiu) Apa i-a ajuns la umeri. 3. (Complementul indică distanţa) Cade la doi metri de casă. 4. (Complementul indică locul, poziţia unde are loc o acţiune, o stare) Locuieşte la munte. ♦ (Atributul indică poziţia) Han la drumul mare. II. (Introduce un complement circumstantial de timp) 1. (Complementul indică perioada, momentul, ocazia în prezent, tercut sau viitor) Plecăm la începutul primăverii. ♢ expr. La mulţi ani ! = (ca urare făcută cuiva, de obicei cu prilejul aniversării zilei de naştere) îţi doresc să trăieşti încă mulţi ani ! 2. (Complementul indică periodicitatea) Festivalul are loc o dată la doi ani. III. (Introduce un complement circumstanţial de scop) S-a dus la vânătoare. ♢ loc. adv. (pop. şi fam.) La ce ? = în ce scop ? ce rost are ? IV. (Introduce un complement circumstanţial de cauză) Tresărea la orice zgomot. v. (Introduce un complement circumstanţial de mod) Caii aleargă la galop. ♢ expr. La preţ (sau la preţul) de... = cu preţul, contra preţului; în schimbul preţului... ♦ (Complementul indică măsura) Mătasea se vinde la metru. VI. (Introduce un complement circumstanţial instrumental) Cântă la pian. VII. (Introduce un complement circumstanţial de relaţie) Este rău la suflet. VIII. (Introduce un complement indirect) Nu răspunzi la întrebări. IX. 1. (Cu valoare de num. nehot., exprimă o cantitate mare) Bea la apă. 2. (Adverbial) Cam, aproximativ, circa. Erau la 30 de oameni. B. (În prepoziţii compuse) I. De la. 1. (Introduce un complement circumstanţial de loc care indică punctul de plecare al unei acţiuni în spaţiu) Coboară de la munte. 2. (Introduce un complement circumstanţial de timp care indică punctul de plecare al unei acţiuni în timp) Doarme de la prânz. ♢ loc. adv. De la o vreme = începând cu un moment dat, după un timp, într-un târziu. 3. (Introduce un complement circumstanţial de mod; în loc. adj.) De la sine = fără ajutorul sau intervenţia nimanui. 4. (Introduce un complement indirect) De la cine ai primit scrisoarea ? 5. (Introduce un atribut care indică locul existenţei, provenienţa sau apartenenţa) Flori de la munte. Degetele de la mână. 6. (Introduce un atribut care indică timpul) Şedinţa de la ora 12. II. Pe la. (Dă o nuanţă de aproximaţie) 1. (Introduce un complement circumstanţial de loc) Vino pe la noi. 2. (Introduce un complement circumstanţial de timp) Pleacă pe la amiază. III. Până la. 1. (Introduce un complement circumstanţial de timp) Aşteaptă până la vară. 2. (Introduce un complement circumstanţial de loc) Îl conduce până la uşă. 3. (Introduce un complement circumstanţial de mod) Îi chinuieşte până la exasperare. ♢ expr. Până la unul = absolut toţi. – lat. illac.

Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa: DEX '98



LA² s.m. invar. Treapta a şasea din gama do major; sunetul şi nota corespunzătoare. – Din it. la.

Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa: DEX '98



LA³, lau, vb. I. tranz. şi refl. (pop.) A (se) spăla (pe cap); A (se) scălda, a (se) îmbăia. ♢ Compus: lă-mă-mamă subst. = om prost, lălâu. [prez. ind.: lau, lai, lă, lăm, laţi, lau] – lat. lavare.

Trimis de LauraGellner, 16.05.2004. Sursa: DEX '98



LA adv. v. aproape, aproximativ, cam, circa, vreo.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



LA prep. 1. (local) asupra, către, înspre, spre, (înv.) despre, între, supra. (Îşi aţinteşte privirea la noi.) 2. (local) în. (Merge la vale.) 3. (cauzal) pentru. (Îl pedepsea la cea mai mică abatere.) 4. (final) (înv.) spre. (L-a condamnat la moarte.)

Trimis de siveco, 10.09.2005. Sursa: Sinonime



de la prep.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



de pe la prep.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



la prep.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



la s. m. invar.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



la vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lau, 2 sg. lai, 3 sg. lă, 1 pl. lăm, imper. 2 sg. la; conj. prez. 3 sg. şi pl. lea/léie/láie; imper. 2 sg. lă; ger. lând; part. lăút

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



la-la-la interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



la máximum loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



la mínimum loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



până la prep.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pe la prep.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LA prep. 1) (exprimă un raport spaţial indicând direcţia) A pleca la oraş. 2) (exprimă un raport temporal, concretizând o perioadă, un interval de timp) Plecarea la ora patru. Vom vedea la primăvară. 3) (exprimă un raport modal) A merge la pas. Te întorci la fugă. 4) (exprimă un raport instrumental) A cânta la pian. 5) (exprimă destinaţia) Le-am comunicat la ai mei. 6) (exprimă o aproximaţie) Cam; aproape. S-au adunat la două sute de oameni. 7) (se foloseşte în componenţa prepoziţiilor compuse) Se întoarce de la serviciu. Vine pe la două şi ceva. /<lat. illac

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LA m. 1) A şasea treaptă din gama do major. 2) Sunetul şi nota corespunzătoare. /<it. la

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LA s.m. invar. (muz.) 1. Treapta a şasea a gamei majore tip; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. Coarda sau clapa unui instrument care redă sunetul acestei note. [< it. la].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2005. Sursa: DN



LA s. m. inv. (muz.) 1. treapta a şasea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare. 2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet. (< it. la)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



la prep. – 1. Spre, către, în direcţia (indică mişcarea). – 2. Pînă, înspre, aproape de (indică mişcarea şi poziţia). – 3. În, în apropiere (indică mişcarea şi poziţia). – 4. În. – 5. Acasă la, în casa lui. – 6. În privinţa, cu privire la; urît la faţă (Beldiman); se pricepea la cazane (Galaction). – 7. (Indică timpul); la nouă (Rebreanu). – 8. În timpul, pe durata (arată o coincidenţă temporală). – 9. Cu prilejul, cu ocazia, pentru; "nu iei şi-un curcan fript la drum?" (Alecsandri). – 10. Pe parcursul, în timpul (indică un obiectiv temporal). – 11. În faţa, faţă de (indică finalitatea); bun la Dumnezeu. – 12. (Formează dativul); să ne fie traiul bun la toţi romînii (Alecsandri). – 13. În jur de, aproximativ (în loc de ca la); sint la opt ani de cînd i sint detoriu (Doc. 1610). – 14. A (formează genitivul, cînd este însoţit de un numeral); ibovnică la doi veri (pop. Jarnik). – 15. Mult, de mai multe ori (exprimă în parte aceeaşi idee cu partitivul fr.); începuseră să-şi care la pumni (Rebreanu). – Mr., megl., istr. la. lat. illac ad, formă întărită a prep. (Meyer-Lübke, rom. Gramm., III, 364; Puşcariu 929; REW 4265; Candrea-Dens., 933; Weigand, Jb., X, 437; Pascu, I, 105; cf. Moser 436). Întrebuinţările sînt în general cele ale prep. a, pe care a înlocuit-o aproape complet. Formarea dativului cu la (ca în rom. a), este paralelă formării cu art. encl., fără să se poată preciza regula de întrebuinţare; îţi spun ca la un frate (Creangă) este la fel de corectă, deşi poate mai puţin frecventă decît îţi spun ca unui frate. Se poate doar nota că dativul cu la pare să fie preferat cînd urmează după un alt dativ sau genitiv de acelaşi număr; chestiunea acordării drepturilor civile la femei (J. Bart), nu femeilor; şi că acest dativ apare cu la pare să indice o idee mai generală decît cealaltă formă. Pentru genitivul cu la, cf. a. Ultima folosire a lui la diferă de partitivul fr., întrucît indică o repetare frecventă a acţiunii verbale.

Trimis de blaurb, 07.02.2008. Sursa: DER



la (láu, lăút), vb. – A spăla. – Mr. lau, lată, lare. lat. lavāre (Puşcariu 954; REW 4951; DAR), cf. it. lavare, prov., sp., port. lavar, fr. laver. înv., se pare că ar fi pierdut teren din sec. XVI, în faţa der. său a spăla; azi se foloseşte în regiunea muntoasă din Munt., în Mold. şi, în parte, în Trans., unde inf. său sună uneori a lăia. cf. lături, lăun. Der. lăutoare, s.f. (spălat; spălătorie; Trans., spălător); lăutor, s.n. (înv.); lăutură, s.f. (spălat; baie; apă caldă pentru a spăla); nelăut, adj.; nelăuţi, vb. (Trans.). – Der. neol. lavabo(u), s.n., din fr. lavabo; lavoar, s.n., din fr. lavoir; lavabil, adj., din fr. lavable.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER