dezlega

dezlega
DEZLEGÁ, dezlég, vb. I. tranz. 1. A deschide ceva desfăcând legătura cu care este închis; a desface. ♢ expr. A dezlega sacul = a spune tot ce îl frământă, toate veştile pe care le ştie. A dezlega punga = a da bani, a cheltui. ♦ A face să nu mai fie înnodat, legat. ♦ tranz. şi refl. A (se) desface din legături, a (se) elibera din strânsoare. ♢ expr. (tranz.) A(-i) dezlega (sau, refl., a i se dezlega cuiva) limba = a face pe cineva (sau a începe singur) să vorbească, să se destăinuiască. 2. (Mai ales în practicile religioase, în basme) A scuti de obligaţiile avute sau asumate, de jurăminte etc., a da voie să nu facă un lucru. ♦ (În religia creştină) A face să i se ierte cuiva păcatele (prin rugăciuni). 3. A găsi soluţia unei probleme, a unei ghicitori, a unei enigme etc.; a rezolva. ♦ A citi, a descifra (un scris neciteţ). – lat. disligare.
Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX '98

A dezlega ≠ a lega
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEZLEGÁ vb. 1. a (se) desface. (A dezlega un pachet.) 2. v. deznoda. 3. v. rezolva. 4. v. ghici. 5. v. ierta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DEZLEGÁ vb. v. declanşa, dezlănţui, isca, izbucni, porni, stârni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dezlegá vb., ind. prez. 1 sg. dezlég, 3 sg. şi pl. dezleágă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZLEGÁ dezlég tranz. 1) A face să se dezlege. ♢ dezlega punga a) a cheltui; b) a da bani. dezlega sacul a spune tot ce are de spus. 2) A scuti de o obligaţie. 3) rel. (persoane) A ierta de păcate. 4) (probleme) A examina amănunţit, oferind o soluţie; a rezolva; a delibera; a soluţiona. 5) (ghicitori, enigme, şarade) A pătrunde cu mintea, găsind explicaţia. /<lat. disligare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZL//EGÁ pers. 3 se dezlegaeágă intranz. 1) A se desface dintr-o legătură; a se desprinde din locul unde a fost legat. ♢ A i se dezlega cuiva limba a) a începe să vorbească; b) a se destăinui. 2) (despre animalele legate) A se elibera dintr-o legătură. /<lat. disligare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • rezolva — REZOLVÁ, rezólv, vb. I. tranz. l. A găsi soluţia unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluţiona. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din… …   Dicționar Român

  • soluţiona — SOLUŢIONÁ, soluţionéz, vb. I. tranz. A găsi, a da o soluţie (2); a dezlega, a rezolva. [pr.: ţi o ] – Din fr. solutionner. Trimis de LauraGellner, 08.12.2008. Sursa: DEX 98  SOLUŢIONÁ vb. 1. v. lămuri. 2. a clarifica, a rezolva. (A soluţiona un… …   Dicționar Român

  • demara — DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mişcare, a porni. 2. tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intranz. fig. (Sport) A şi lua avânt, a porni în viteză (într o cursă). –… …   Dicționar Român

  • cinge — cínge ( ng, ns), vb. 1. A încinge, a înfăşura. 2. A înconjura, a străjui. – var. încinge. Mr. ţingu, ţimşu, ţimtu, megl. (a)nţing. < lat. cĩngĕre (Puşcariu 821; Candrea Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr.… …   Dicționar Român

  • decupla — DECUPLÁ, decuplez, vb. I. tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. découpler. Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX 98  A decupla ≠ a cupla Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • descinge — DESCÍNGE, descíng, vb. III. tranz. şi refl. A( şi) dezlega, a( şi) desface, a( şi) scoate cureaua, brâul, cingătoarea. ♢ refl. (Despre cingătoare) I s a descins centura. [Perf. s. descinséi, part. descíns] – lat. discingere. Trimis de… …   Dicționar Român

  • desface — DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau …   Dicționar Român

  • deslega — deslegá ( g, at), vb. – A desface nodul. – Mr. dizlegu, megl. disleg, istr. dezlegu. lat. dĭslĭgāre (Puşcariu 521; Candrea Dens., 972; REW 2672; Candrea); cf. it. dislegare, prov. desliar, fr. délier, cat. deslligar, sp., port. desligar. Ar putea …   Dicționar Român

  • dezlegare — DEZLEGÁRE, dezlegări, s.f. Acţiunea de a (se) dezlega şi rezultatul ei. ♦ Permisiune, voie (de a face ceva). – v. dezlega. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dezlegare ≠ legare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • dezmorţi — DEZMORŢÍ, dezmorţesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate din amorţeala pricinuită de nemişcare, de frig sau de îngheţ; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viaţă. ♢ expr. (refl.) A i se dezmorţi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”