demara

DEMARÁ, demarez, vb. I. 1. intranz. (Despre autovehicule, motoare etc.) A se pune în mişcare, a porni. 2. tranz. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intranz. fig. (Sport) A-şi lua avânt, a porni în viteză (într-o cursă). – Din fr. démarrer.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DEMARÁ vb. (tehn.) a porni. (Maşina demara.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



demará vb., ind. prez. 1 sg. demaréz, 3 sg. şi pl. demareáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DEMAR//Á demaraéz 1. intranz. 1) (despre autovehicule) A se pune în mişcare; a porni. 2) sport A porni cu avânt; a se avânta. 2. tranz. (corăbii) A elibera de parâme (în vederea plecării). /<fr. démarrer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEMARÁ vb. I. 1. tr. A porni, a pune în mişcare (maşini, motoare). 2. tr. A dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). 3. intr. (fig.; sport) A porni cu avânt, în viteză. [< fr. démarrer].

Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DN



DEMARÁ vb. I. tr. a dezlega odgoanele unei corăbii (în vederea plecării). II. intr. 1. (despre autovehicule, motoare etc.) a se pune în mişcare, a porni. 2. (fig.; despre un sportiv participant la o cursă) a porni cu avânt, în viteză, a ţâşni; (despre o acţiune, o afacere) a începe. (< fr. démarrer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN