rezolva

rezolva
REZOLVÁ, rezólv, vb. I. tranz. l. A găsi soluţia unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluţiona. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REZOLVÁ vb. 1. a clarifica, a descifra, a desluşi, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a soluţiona. (A rezolva enigma.) 2. a clarifica, a soluţiona. (A rezolva un litigiu.) 3. a aranja, a orândui, (înv.) a chivernisi. (Şi-a rezolva nişte treburi.) 4. a tranşa. (A rezolva în favoarea sa disputa.)
Trimis de siveco, 06.02.2008. Sursa: Sinonime

REZOLVÁ vb. v. alege, decide, fixa, hotărî, stabili.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rezolvá vb., ind. prez. 1 rezólv, 3 sg. şi pl. rezólvă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A REZOLVÁ rezólv tranz. (probleme) A examina amănunţit, oferind o soluţie; a dezlega; a soluţiona. rezolva o enigmă. rezolva un litigiu. /<lat. rezolvere, germ. resolvieren
Trimis de siveco, 10.09.2008. Sursa: NODEX

REZOLVÁ vb. I. tr. A găsi soluţia unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluţiona. ♦ A lichida (o contradicţie, un conflict). [P.i. rezólv. / < lat. resolvere, cf. it. risolvere].
Trimis de LauraGellner, 24.03.2007. Sursa: DN

REZOLVÁ vb. tr. 1. a dezlega, a soluţiona (o problemă, un exerciţiu, o situaţie). 2. a pune rezoluţia (2) pe un act. ♢ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate. (< lat. resolvere, germ. resolvieren)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • rezolvá — vb., ind. prez. 1 rezólv, 3 sg. şi pl. rezólvã …   Romanian orthography

  • rezolvabil — REZOLVÁBIL, Ă, rezolvabili, e, adj. Care poate fi rezolvat. – Rezolva + suf. bil. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Rezolvabil ≠ insolubil, irezolvabil, nerezolvabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  REZOLVÁBIL adj …   Dicționar Român

  • soluţiona — SOLUŢIONÁ, soluţionéz, vb. I. tranz. A găsi, a da o soluţie (2); a dezlega, a rezolva. [pr.: ţi o ] – Din fr. solutionner. Trimis de LauraGellner, 08.12.2008. Sursa: DEX 98  SOLUŢIONÁ vb. 1. v. lămuri. 2. a clarifica, a rezolva. (A soluţiona un… …   Dicționar Român

  • tranşa — TRANŞÁ, tranşez, vb. I. tranz. 1. A rezolva repede şi definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porţiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher. Trimis de ionel bufu,… …   Dicționar Român

  • expeditiv — EXPEDITÍV, Ă, expeditivi, e, adj. (Adesea adverbial) Care rezolvă cu uşurinţă lucrurile; prompt, iute. – Din fr. expéditif. Trimis de claudia, 22.04.2008. Sursa: DEX 98  EXPEDITÍV adj. v. prompt. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • factotum — FACTÓTUM s.m. invar. (livr.) Persoană care (într o instituţie, într o organizaţie etc.) iniţiază, hotărăşte şi rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • paliativ — PALIATÍV, Ă, paliativi, e, adj., s.n. 1. (Medicament sau tratament) care ameliorează sau care înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt, fără să suprime cauza bolii. 2. fig. (Soluţie, măsură) care rezolvă temporar sau aparent o situaţie… …   Dicționar Român

  • rezolvare — REZOLVÁRE, rezolvări, s.f. Acţiunea de a rezolva şi rezultatul ei. – v. rezolva. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REZOLVÁRE s. 1. v. clarificare. 2. (mat.; concr.) dezlegare, răspuns, rezultat, soluţie. (Aveţi rezolvarea… …   Dicționar Român

  • aproba — APROBÁ, aprób, vb. I. tranz. A încuviinţa o acţiune, o părere, o propunere etc. a cuiva, a fi de aceeaşi părere cu cineva; a rezolva în mod favorabil cererea, propunerea etc. cuiva. – Din lat. approbare. Trimis de RACAI, 20.06.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • auxiliar — AUXILIÁR, Ă, auxiliari, e, adj., s.n. 1. adj., s.n. (Element) care ajută la ceva, care se află pe plan secundar faţă de ceva principal; (element) ajutător. ♦ (Parte de vorbire) care exprimă raporturi între cuvinte; (verb) care ajută la formarea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”