tranşa

TRANŞÁ, tranşez, vb. I. tranz. 1. A rezolva repede şi definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porţiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.

Trimis de ionel_bufu, 29.06.2004. Sursa: DEX '98



TRANŞÁ vb. a rezolva. (A tranşa în favoarea sa disputa.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



tranşá vb., ind. prez. 1 sg. tranşéz, 3 sg. şi pl. tranşeáză, 1 pl. tranşăm; ger. tranşând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TRANŞ//Á tranşaéz tranz. 1) (probleme, situaţii, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunţit, oferind o soluţie; a soluţiona; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărţi în tranşe (cu ajutorul unui instrument dur şi tăios). /<fr. trancher

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TRANŞÁ vb. I. tr. 1. A tăia (şi a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înţelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. trancher].

Trimis de LauraGellner, 15.06.2007. Sursa: DN



TRANŞÁ vb. tr. 1. a tăia şi sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♢ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



tranşá (-şéz, -át), vb. – A tăia, a separa. fr. trancher. – Der. tranşe, s.f. (parte dintr-un întreg), din fr. tranche; tranşee, s.f. (şanţ întărit), din fr. tranchée.

Trimis de blaurb, 29.03.2009. Sursa: DER