rezolvare

rezolvare
REZOLVÁRE, rezolvări, s.f. Acţiunea de a rezolva şi rezultatul ei. – v. rezolva.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

REZOLVÁRE s. 1. v. clarificare. 2. (mat.; concr.) dezlegare, răspuns, rezultat, soluţie. (Aveţi rezolvarea problemei la pagina ...) 3. v. soluţionare. 4. v. tran-şare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

rezolváre s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

REZOLVÁRE s.f. Acţiunea de a rezolva şi rezultatul ei; soluţionare. [< rezolva].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • soluţie — SOLÚŢIE, soluţii, s.f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanţe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporţii. 2. Operaţie mintală care, analizând o pluralitate, o… …   Dicționar Român

  • contencios — CONTENCIÓS, OÁSĂ, contencioşi, oase, s.n., adj. 1. s.n. (În unele state) Serviciu pe lângă o instituţie publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor şi intereselor instituţiei respective la încheierea de acte… …   Dicționar Român

  • rezoluţie — REZOLÚŢIE, rezoluţii, s.f. 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (med.)Dispariţie a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (jur.) Desfiinţare, cu… …   Dicționar Român

  • soluţionare — SOLUŢIONÁRE, soluţionări, s.f. Acţiunea de a soluţiona şi rezultatul ei; dezlegare, rezolvare. [pr.: ţi o ] – v. soluţiona. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SOLUŢIONÁRE s. 1. v. lămurire. 2. clarificare, rezolvare. (soluţionare …   Dicționar Român

  • substituţie — SUBSTITÚŢIE, substituţii, s.f. Substituire, înlocuire. ♦ spec. Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic. ♦ spec. (mat.)… …   Dicționar Român

  • calcul — CÁLCUL, (I) calcule, s.n., (II) calculi, s.m. I s.n. 1. Ansamblu de operaţii matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. ♢ (În sintagmele) Calcul grafic = (mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul… …   Dicționar Român

  • coexistenţă — COEXISTÉNŢĂ, coexistenţe, s.f. Existenţa simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene. ♢ Coexistenţă paşnică = principiu de bază al relaţiilor internaţionale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează… …   Dicționar Român

  • inovaţie — INOVÁŢIE, inovaţii, s.f. Noutate, schimbare, prefacere. ♦ Rezolvare a unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătăţirii (productivităţii) muncii, perfecţionării tehnice sau raţionalizării soluţiilor aplicate. [var.: (înv …   Dicționar Român

  • invenţie — INVÉNŢIE, invenţii, s.f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmaţie care susţine ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase;… …   Dicționar Român

  • pirandellism — PIRANDELLÍSM s.n. (lit.) Caracteristică a teatrului lui Luigi Pirandello, a cărui problematică şi mod de rezolvare sparge tiparele clasice, introducând inovaţii moderne şi îndrăzneţe şi experienţe ale tehnicii dramatice (monologul interior,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”