Dicționar Român. 2013.
ic — IC, icuri, s.n. (reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IC s. pană, (reg.) nadă, penuş, (Maram.) cui, (Ban.) găvozd, (Transilv. şi Ban.) ţintă. (ic de despicat lemne.) Trimis de siveco … Dicționar Român
spintecat — SPINTECÁT, Ă, spintecaţi, te, adj. Despicat, străpuns; înjunghiat; sfâşiat. ♦ Prevăzut cu o tăietură, cu o despicătură. – v. spinteca. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SPINTECÁT adj. 1. despicat. (Cu pântecele spintecat.) 2. crăpat,… … Dicționar Român
vandrug — VANDRÚG, vandrugi, s.m. Lemn rotund, lung de 3 4 m şi despicat în două, folosit la susţinerea pereţilor unei mine. – Din germ. Wanddruck. cf. d r u g. Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX 98 vándrug s. m., pl. vándrugi Trimis de siveco,… … Dicționar Român
bifid — BIFÍD, Ă, bifizi, de, adj. (anat.; despre vase de sânge, canale etc.) Care este despărţit în două. – Din fr. bifide, lat. bifidus. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 bifíd adj. m., pl. bifízi; f … Dicționar Român
fid — –FID Element secund de compunere savantă cu semnificaţia despicat . [< fr. fide, cf. lat. fidus < findere – a despica]. Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DN FÍD elem. despicat , împărţit . (< fr. fide, cf. lat. fidus) Trimis… … Dicționar Român
peniţă — PENÍŢĂ, peniţe, s.f. 1. Diminutiv al lui pană1; penişoară. 2. Placă de metal, mică şi concavă, terminată printr un vârf despicat, care, montată sau ataşată la un toc sau stilou, foloseşte pentru a scrie cu cerneală. 3. Numele a două specii de… … Dicționar Român
proţap — PROŢÁP, proţapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe… … Dicționar Român
sulc — SÚLC Element secund de compunere savantă cu sensul despicat , crestat . [< lat. sulcare – a brăzda]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN sulc, súlcuri, s.n. (înv.) 1. brazdă de pământ (alternând cu un şanţ, cu o groapă). 2.… … Dicționar Român
tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… … Dicționar Român
tăiat — TĂIÁT1 s.n. Faptul de a (se) tăia. – v. tăia. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂIÁT2, Ă, tăiaţi, te, adj. I. 1. Care este despărţit, separat în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; … Dicționar Român
