spintecătură — SPINTECĂTÚRĂ, spintecături, s.f. Tăietură lungă şi adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s a făcut o asemenea tăietură; despicătură. – Spinteca + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPINTECĂTÚRĂ s. 1.… … Dicționar Român
şpan — ŞPAN1, şpani, s.m. 1. (În orânduirea feudală din Transilvania) Titlu dat nobilului care avea funcţia corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus; nobil care deţinea acest titlu; stăpânitor sau (mai târziu) şef administrativ al unui ţinut. 2 … Dicționar Român
crevasă — CREVÁSĂ, crevase, s.f. Mare despicătură într un gheţar montan. – Din fr. crevasse. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 crevásă s. f., g. d. art. crevásei; pl. creváse Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
prohab — PROHÁB, prohaburi, s.n. (pop.) Şliţul, deschizătura din faţă a pantalonilor bărbăteşti. – et. nec. Trimis de oprocopiuc, 21.04.2004. Sursa: DEX 98 PROHÁB s. v. şliţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime proháb s. n., pl … Dicționar Român
răzlog — RĂZLÓG, răzlogi, s.m. (reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, întrebuinţată la facerea gardurilor. – Din sl. razlogŭ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂZLÓG s. (reg.) corlată, zăvor. (răzlog la un gard.) Trimis de… … Dicționar Român
şliţ — ŞLIŢ, şliţuri, s.n. 1. Scobitură în formă de şanţ, făcută într o piesă sau intr un element de construcţie. 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte, având un rol practic sau decorativ. ♦… … Dicționar Român
crăpătură — CRĂPĂTÚRĂ, crăpături, s.f. 1. Deschizătură; plesnitură; spărtură, fisură. 2. Spaţiu îngust, între o uşă, o fereastră etc. (întredeschisă) şi tocul respectiv; întredeschise. – lat. crepatura. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CRĂPĂTÚRĂ… … Dicționar Român
despica — DESPICÁ, despíc, vb. I. 1. tranz. A tăia, a sparge de a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de amănuntul, cu minuţiozitate exagerată. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se)… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
leaţ — LEAŢ, leaţuri, s.n. Despicătură lungă şi îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [var.: laţ s.n.] – Din magh. léc. Trimis de ionel bufu, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 LEAŢ s. v. şipcă. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
