ic

IC, icuri, s.n. (reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



IC s. pană, (reg.) nadă, penuş, (Maram.) cui, (Ban.) găvozd, (Transilv. şi Ban.) ţintă. (ic de despicat lemne.)

Trimis de siveco, 28.05.2007. Sursa: Sinonime



ic s. n., pl. ícuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IC icuri n. reg. Pană pentru despicat lemne sau pentru a fixa unele piese sau elemente de construcţie. /<ung. ik

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



-ÍC, -Ă suf. 1. "referitor la...", "propriu...". 2. (chim) "oxacid; sare metalică". 3. "de forma", "cu aspect". (< fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



ic (ícuri), s.n. – Pană de despicat lemne. Mag. ik (Cihac, II, 508; Gáldi, Dict., 93). – Der. icui, vb. (a pune o pană, a înţepeni).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER