- peniţă
- PENÍŢĂ, peniţe, s.f. 1. Diminutiv al lui pană1; penişoară. 2. Placă de metal, mică şi concavă, terminată printr-un vârf despicat, care, montată sau ataşată la un toc sau stilou, foloseşte pentru a scrie cu cerneală. 3. Numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare (Myriophyllum spicatum şi verticillatum). – Pană1 + suf. -iţă.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PENÍŢĂ s. (bot.; Myriophyllum spicatum şi verticilla-tum) (reg.) brădiş, prisnel, prusten, mălura-bălţii, vâsc-de-apă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePENÍŢĂ s. v. colilie, penişoară.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepeníţă s. f., g.-d. art. peníţei; pl. peníţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPENÍŢ//Ă peniţăe f. (diminutiv de la pană) 1) Lamă mică concavă de metal, cu vârf ascuţit şi despicat, care, fixată la un toc şi muiată în cerneală, serveşte la scris. peniţă de aur. ♢ Ce-i scris cu peniţăa nu tai cu bărdiţa ce e scris, scris rămâne. 2) Plantă erbacee cu frunze penate, capilare şi cu flori alburii, care creşte în apele stătătoare; vâsc-de-apă. /pană + suf. peniţăiţăTrimis de siveco, 30.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.