bătrân — BĂTRẤN, Ă, bătrâni, e, adj., s.m. şi f. I. adj. 1 Care trăieşte de mulţi ani, care este înaintat în vârstă. ♢ Fată bătrână = fată rămasă nemăritată după vremea măritişului. ♦ (Despre faţa sau înfăţişarea cuiva) Care şi a pierdut frăgezimea, care… … Dicționar Român
vechime — VECHÍME s.f. 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însuşirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i a prestat într o slujbă, într o funcţie. 2. Vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate … Dicționar Român
vestigiu — VESTÍGIU, vestigii, s.n. (livr.) Urmă din trecut; rămăşiţă a ceva vechi, dispărut de mult (şi care prezintă o importanţă documentară, culturală etc.). – Din fr. vestige, lat. vestigium. Trimis de ana zecheru, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 VESTÍGIU… … Dicționar Român
înainte — ÎNAÍNTE adv. I. (Cu sens local) În faţă. ♦ În locul dintâi, în frunte. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Îndemn de a înainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai întâi. ♢ expr. Mai înainte = a) mai demult; b) mai repede (decât altcineva sau… … Dicționar Român
îndărăt — ÎNDĂRẮT adv. I. 1. În spate, în urmă, înapoi. ♢ expr. (De a) îndărătele(a) = a) cu spatele înainte; b) pe dos. 2. La locul de provenienţă, în locul unde a fost înainte. 3. (În expr.) A da îndărăt = a) a regresa; b) (despre lucruri) a restitui. A… … Dicționar Român
bunică — BUNÍCĂ, bunici, s.f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă mare, buniţă, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. ♢ expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. ică. Trimis … Dicționar Român
bătrânesc — BĂTRÂNÉSC, EÁSCĂ, bătrâneşti, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ♢ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. esc. Trimis de paula,… … Dicționar Român
demultişor — DEMULTIŞÓR adv. Diminutiv al lui demult. – Demult + suf. işor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 demultişór (odinioară, cândva) adv. (răspunde la întrebarea: când?) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
moş — MOŞ, moşi, s.m. I. 1. Bărbat (mai) în vârstă; unchiaş, moşneag; p. restr. apelativ cu care cineva mai tânăr se adresează unui bărbat mai în vârstă. ♢ Moş Martin sau (rar) moş Ursilă = ursul. ♢ expr. A i veni moş Ene pe la gene = a i se face somn … Dicționar Român
odinioară — ODINIOÁRĂ adv. 1. Pe vremuri, altădată, înainte vreme, odată. 2. (înv.) Cândva, vreodată, într o bună zi (în viitor), odată şi odată. [pr.: ni oa ] – O3 + dinioară (înv. cândva < lat.). Trimis de oprocopiuc, 18.02.2008. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
