- deliciu
- DELÍCIU, delicii, s.n. Plăcere deosebit de mare; desfătare. ♦ fig. (fam.) Lucru, fiinţă încântătoare. – Din lat. delicium, fr. délice.Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX '98Deliciu ≠ aversiune, oroare, repulsie, scârbăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDELÍCIU s. savoare. (deliciuul unei mâncări.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDELÍCIU s. v. delectare, desfătare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedelíciu s. n. [-ciu pron. -ciu ], art. delíciul; pl. delícii, art. delíciile (sil. -ci-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDELÍCI//U deliciui n. 1) Plăcere mare şi aleasă; desfătare; încântare. 2) fig. Lucru sau fiinţă încântătoare. [Sil. -li-ciu] /<lat. delicium, fr. déliceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDELÍCIU s.n. Plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. [pron. -ciu. / cf. fr. délice, lat. delicium].Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DNdelíciu (delícii), s.n. – Plăcere, desfătare. lat. delicium (sec. XIX). – Der. delicios, adj., din fr. délicieux.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDELÍCIU s. n. plăcere mare, intensă; savoare; desfătare. (< lat. delicium, fr. délice)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.