scârbă

SCẤRBĂ, scârbe, s.f. 1. Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) faţă de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greaţă, silă. ♢ loc. vb. A-i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a se scârbi. ♦ (Rar) Ceea ce provoacă scârbă (1) sau, p. ext., spaimă, groază. 2. (fam.) Epitet pentru o fiinţă murdară, dezgustătoare sau josnică, mârşavă; p. ext. epitet pentru o fiinţă neînsemnată. ♦ Faptă urâtă, nedemnă; ticăloşie. ♦ (La pl.) Vorbe murdare, triviale; ocări, înjurături. 3. (reg.) Întristare, mâhnire, supărare. ♦ Grijă, necaz; nenorocire. 4. (înv.) Mânie, furie; duşmănie. – Din sl. skrŭbĩ.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Scârbă ≠ deliciu, veselie, voioşie

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



SCÂRBĂ s. v. dezgust.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SCÂRBĂ s. v. amărăciune, animozitate, ceartă, chin, ciudă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, durere, duşmănie, frică, furie, gelozie, gâlceavă, groază, invidie, încercare, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, întristare, înverşunare, învrăjbire, litigiu, mâhnire, mânie, necaz, neînţelegere, nemulţumire, neplăcere, oroare, ostilitate, patimă, păs, pătimire, pică, pizmă, pornire, ranchiună, spaimă, suferinţă, supărare, teamă, temere, teroare, tristeţe, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



scârbă s. f., g.-d. art. scârbei; (fiinţe mârşave, fapte reprobabile, necazuri) pl. scârbe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SCÂRB//Ă scârbăe f. 1) Sentiment de mâhnire provocat de o nenorocire sau de o mare neplăcere; suferinţă morală. 2) Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de ceva sau de cineva; silă; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. 3) fig. rar Fiinţă dezgustătoare care produce neplăceri; om mârşav. [ G.-D. scârbei ] /<sl. skruvi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



scîrbă (-be), s.f.- 1. (înv., Mold., Trans.) Supărare, chin, amar. – 2. (Mold.) Nenorocire, năpastă. – 3. Dezgust, repulsie, plictis. – 4. Greaţă silă. sl. skrŭbĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Şeineanu, Semasiol., 215), cf. bg. skrăb, slov. skrb. – Der. scîrbavnic (var. scîrbelnic), adj. (Mold., respingător); scîrbi (var. înv. oscîrbi), vb. (înv., a mîhni, a necăji; refl., înv., a se întrista; refl., a se plictisi, a i se urî); scîrbos, adj. (respingător; nesuferit, iritabil), în Munt.

Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DER