- scârbă
- SCẤRBĂ, scârbe, s.f. 1. Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) faţă de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greaţă, silă. ♢ loc. vb. A-i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a se scârbi. ♦ (Rar) Ceea ce provoacă scârbă (1) sau, p. ext., spaimă, groază. 2. (fam.) Epitet pentru o fiinţă murdară, dezgustătoare sau josnică, mârşavă; p. ext. epitet pentru o fiinţă neînsemnată. ♦ Faptă urâtă, nedemnă; ticăloşie. ♦ (La pl.) Vorbe murdare, triviale; ocări, înjurături. 3. (reg.) Întristare, mâhnire, supărare. ♦ Grijă, necaz; nenorocire. 4. (înv.) Mânie, furie; duşmănie. – Din sl. skrŭbĩ.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Scârbă ≠ deliciu, veselie, voioşieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSCÂRBĂ s. v. dezgust.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCÂRBĂ s. v. amărăciune, animozitate, ceartă, chin, ciudă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, durere, duşmănie, frică, furie, gelozie, gâlceavă, groază, invidie, încercare, încrâncenare, înfiorare, înfricoşare, îngrozire, înspăimântare, întristare, înverşunare, învrăjbire, litigiu, mâhnire, mânie, necaz, neînţelegere, nemulţumire, neplăcere, oroare, ostilitate, patimă, păs, pătimire, pică, pizmă, pornire, ranchiună, spaimă, suferinţă, supărare, teamă, temere, teroare, tristeţe, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescârbă s. f., g.-d. art. scârbei; (fiinţe mârşave, fapte reprobabile, necazuri) pl. scârbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCÂRB//Ă scârbăe f. 1) Sentiment de mâhnire provocat de o nenorocire sau de o mare neplăcere; suferinţă morală. 2) Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de ceva sau de cineva; silă; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. 3) fig. rar Fiinţă dezgustătoare care produce neplăceri; om mârşav. [ G.-D. scârbei ] /<sl. skruviTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXscîrbă (-be), s.f.- 1. (înv., Mold., Trans.) Supărare, chin, amar. – 2. (Mold.) Nenorocire, năpastă. – 3. Dezgust, repulsie, plictis. – 4. Greaţă silă. sl. skrŭbĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Şeineanu, Semasiol., 215), cf. bg. skrăb, slov. skrb. – Der. scîrbavnic (var. scîrbelnic), adj. (Mold., respingător); scîrbi (var. înv. oscîrbi), vb. (înv., a mîhni, a necăji; refl., înv., a se întrista; refl., a se plictisi, a i se urî); scîrbos, adj. (respingător; nesuferit, iritabil), în Munt.Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.