savoáre — s. f., g. d. art. savoárei … Romanian orthography
saporific — SAPORÍFIC, Ă, saporifici, ce, adj. (livr.) Care dă gust, savoare. – Din fr. saporifique. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 saporífic adj. m., pl. saporífici; f. sg. saporífică … Dicționar Român
suculenţă — SUCULÉNŢĂ, suculenţe, s.f. (Adesea fig.) Însuşirea de a fi suculent; savoare. – Din fr. succulence. Trimis de rain drop, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 SUCULÉNŢĂ s. v. savoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime SUCULÉNŢĂ s. v. farmec … Dicționar Român
deliciu — DELÍCIU, delicii, s.n. Plăcere deosebit de mare; desfătare. ♦ fig. (fam.) Lucru, fiinţă încântătoare. – Din lat. delicium, fr. délice. Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 Deliciu ≠ aversiune, oroare, repulsie, scârbă Trimis de… … Dicționar Român
suculent — SUCULÉNT, Ă, suculenţi, te, adj. Cu mult suc, zemos, hrănitor; p. gener. bun, gustos, savuros. ♦ (Substantivat, f. pl.) Nutreţuri provenite din plante cu tuberculi şi din rădăcinoase. ♦ fig. Plin de conţinut, de savoare, bogat în idei. – Din fr.… … Dicționar Român
gust — GUST, gusturi, s.n. I. Simţ prin care organismul primeşte (cu ajutorul limbii şi mucoasei bucale) informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe cu care vine în contact; senzaţie produsă de o substanţă (alimentară) prin excitarea… … Dicționar Român
savuros — SAVURÓS, OÁSĂ, savuroşi, oase, adj. (Despre alimente) Cu gust plăcut, plin de savoare, delicios. ♦ fig. Plăcut, încântător. – Din fr. savoureux. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 SAVURÓS adj. v. gustos. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
chioc — s.n. sg. (reg., înv.) gust; lipici. Trimis de blaurb, 06.04.2006. Sursa: DAR chióc s.m. – Savoare, gust. Mag. gyök rădăcină (DAR). Cuvînt rar, în Munt. Trimis de blaurb, 18.03.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
desfătare — DESFĂTÁRE, desfătări, s.f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – v. desfăta. Trimis de IoanSoleriu, 16.04.2007. Sursa: DEX 98 DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere,… … Dicționar Român
farmec — FÁRMEC, farmece, s.n. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuinţate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ♢ loc. adv.… … Dicționar Român
