farmec

farmec
FÁRMEC, farmece, s.n. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuinţate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie. ♢ loc. adv. Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neaşteptate, dintr-o dată. 2. Ansamblu de calităţi (frumuseţe, graţie etc.) care încântă, atrage pe cineva. Farmecul pădurii. ♦ Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în faţa unui lucru fermecător. – lat. pharmacum.
Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

FÁRMEC s. 1. v. vrajă. 2. fascinaţie, încântare, magie, vrajă, (fig.) poezie. (farmecul miraculos al nopţii.) 3. v. desfătare. 4. v. drăgălăşenie. 5. v. atracţie. 6. haz, (fam.) chichirez. (Tot farmecul stă în ...) 7. (fig.) savoare, sevă, suculenţă. (O vorbă plină de farmec.)
Trimis de siveco, 24.03.2008. Sursa: Sinonime

fármec s. n., pl. fármece
Trimis de siveco, 24.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

FÁRME//C farmecce n. 1) Procedeu magic căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; vrajă. ♢ A face farmecce a recurge la procedee magice; a vrăji. Ca prin farmec ca printr-un miracol. 2) fig. Ansamblu de calităţi ce trezesc admiraţie; vrajă; miraj; fascinaţie. farmeccul pădurii. /<lat. pharmacum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

fármec (fármece), s.n. – 1. Vrajă, vrăjitorie. – 2. Calităţi care atrag, şarm. – var. (înv.) farmăc. Mr. fărmác "venin". gr. φάρμαϰον "venin", direct (Murnu 24; Diculescu 474), sau prin intermediul lat. pharmacum (Philippide, Principii, 18; Puşcariu 583; Candrea-Dens., 551; REW 6462; DAR; Rosetti, I, 166; cf. Şeineanu, Semasiol., 188), mr., direct din ngr., cf. alb., bg. farmak "venin". Der. fermeca, vb. (a vrăji; a încînta; a seduce, a fascina); fermecător, adj. (încîntător, seducător); fermecător, s.m. (vrăjitor, vraci); fermecătoreasă, s.f. (vrăjitoare); fermecătoresc, adj. (ca vrăjitorii); fermecătorie, s.f. (vrajă, farmece); fermecătură, s.f. (vrajă, magie). – Der. neol. farmacie, s.f., din fr.; farmacist, s.m., din fr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • fármec — s. n., pl. fármece …   Romanian orthography

  • vrajă — VRÁJĂ, vrăji, s.f. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuinţate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec,… …   Dicționar Român

  • şarm — s.n. (livr.) Farmec, graţie. – Din fr. charme. Trimis de LauraGellner, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞARM s. v. drăgălăşenie, farmec, graţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  şarm s. n. Trimis de si …   Dicționar Român

  • fapt — FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că...,… …   Dicționar Român

  • fermeca — FERMECÁ, fármec, vb. I. tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însuşiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme şi în superstiţii) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [var.: (pop.) fărmăcá vb.… …   Dicționar Român

  • miraj — MIRÁJ, miraje, s.n. I. 1. Fenomen optic produs prin refracţia treptată a luminii în straturi de aer cu densităţi diferite, datorită căruia în unele regiuni apar la orizont imagini răsturnate şi suplimentare ale unor părţi din natură, ale unor… …   Dicționar Român

  • poezie — POEZÍE, poezii, s.f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivităţii, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creaţie literară în versuri. ♦ Totalitatea… …   Dicționar Român

  • Laboratoires Anios — Logo de Laboratoires Anios Création 1898 Fondateurs Fernand COLLET DELVAL …   Wikipédia en Français

  • atracţie — ATRÁCŢIE, atracţii, s.f. 1. Forţă (gravitaţională, electrică, magnetică etc.) care tinde să apropie corpurile între care se exercită. 2. Înclinare puternică pe care o fiinţă o simte pentru alta sau pentru ceva, imbold de a te apropia de cineva… …   Dicționar Român

  • încântare — ÎNCÂNTÁRE, (2) încântări, s.f. 1. Starea celui încântat; sentiment de bucurie, de mulţumire, de entuziasm, de satisfacţie; farmec, vrajă. 2. (concr.) Aspect, fapt, lucru care produce o vie plăcere. – v. încânta. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”