vrajă

VRÁJĂ, vrăji, s.f. 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuinţate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracţie. ♢ loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža.

Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98



VRÁJĂ s. 1. descântec, farmec, magie, vrăjitorie, (livr.) taumaturgic, (pop.) descântătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legământ, legătură, meşteşug, solomonie, (înv. şi reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, râvnă, râvnitură, solomonărie. (A practica vrajăăjile.) 2. v. farmec. 3. v. desfătare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



vrájă s. f., art. vrája, g.-d. art. vrăjii; pl. vrăji

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VRÁJ//Ă vrăji n. 1) Procedeu căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; farmec. 2) fig. Totalitate de calităţi ce trezesc admiraţie; farmec; fascinaţie; miraj. vrajăa nopţii. vrajăa cântecului popular. [G.-D. vrăjii]. /< sb.vražă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX