fermecá — vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 sg. şi pl. fármecã, 1 pl. fermecäm; conj. prez. 3 sg. şi pl. fármece … Romanian orthography
încânta — ÎNCÂNTÁ, încấnt, vb. I. 1. tranz. A produce o stare de bucurie, de mulţumire, de entuziasm, de satisfacţie; a fermeca, a fascina, a vrăji. 2. tranz. şi refl. A (se) amăgi, a (se) înşela, a (se) păcăli. – În + cânta (după fr. enchanter). Trimis de … Dicționar Român
vrăji — VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. intranz. (În basme şi în superstiţii) A face vrăji. ♢ expr. (impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. tranz. fig. A încânta, a fermeca.… … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
fascina — FASCINÁ, fascinez, vb. I. tranz. 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea. 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însuşiri (atrăgătoare) ieşite din comun; a captiva. – Din fr. fasciner, lat. fascinare. Trimis de cornel,… … Dicționar Român
fermecător — FERMECĂTÓR, OÁRE, fermecători, oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme şi în superstiţii; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjeşte. [var.: (pop.) fărmăcătór, oáre adj.] – Fermeca + suf. ător.… … Dicționar Român
fura — FURÁ, fur, vb. I. tranz. 1. A şi însuşi pe ascuns sau cu forţa un lucru care aparţine altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu l; a hoţi, a jefui, a prăda. ♢ loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ♢ expr. Pe… … Dicționar Român
hipnotiza — HIPNOTIZÁ, hipnotizez, vb. I. tranz. (Adesea fig.) A adormi pe cineva prin hipnoză, a l face să treacă la starea de hipnoză, a provoca apariţia unor faze hipnotice în celula scoarţei cerebrale. – Din fr. hypnotiser. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
atrage — ATRÁGE, atrág, vb. III. tranz. 1. A exercita o atracţie (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. ♢ refl. recipr. Electricităţile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleşuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ♢… … Dicționar Român
captiva — CAPTIVÁ, captivez, vb. I. tranz. 1. A face captiv. 2. A preocupa în mod intens; a absorbi. – Din fr. captiver. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 A captiva ≠ a plictisi, a dezgusta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
