- vrăji
- VRĂJÍ, vrăjesc, vb. IV. 1. intranz. (În basme şi în superstiţii) A face vrăji. ♢ expr. (impers.) A fi vrăjit = a fi scris, ursit, predestinat. 2. tranz. A transforma în mod miraculos lucrurile înconjurătoare. 3. tranz. fig. A încânta, a fermeca. ♦ tranz. A descânta (1); a meni (2). – Din sl. vražiti.Trimis de ana_zecheru, 31.03.2004. Sursa: DEX '98VRĂJÍ vb. 1. a descânta, a face, a fermeca, a meni, a ursi, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a râvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i vrăji cuiva cu ulcica.) 2. v. încânta.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevrăjí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vrăjésc, imperf. 3 sg. vrăjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vrăjeáscă; ger. vrăjíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA VRĂJ//Í vrăjiésc 1. tranz. 1) A lega prin vrăji; a supune unor farmece; a fermeca. 2) fig. A face să fie cuprins de uimire şi admiraţie; a fermeca; a încânta; a fascina; a delecta; a desfăţa. 2. intanz. A face vrăji; a se ocupa cu vrăjile; a descânta. /<sl. vrăžitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.