- fapt
- FAPT, fapte şi (4) fapturi, s.n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ♢ loc. adv. şi adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ♢ expr. Fapt e că... = nu e mai puţin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acţiune săvârşită de cineva; faptă. ♢ expr. Fapt împlinit = acţiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situaţie definitivă. 3. (pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. "de") Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (pop.; în superstiţii) Farmec, vrajă. – lat. factum.Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX '98FAPT s. 1. caz, întâmplare. (ŭl din Vaslui.) 2. v. întâmplare. 3. v. fenomen.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFAPT s. v. descântec, farmec, magie, scarlatină, vrajă, vrăjitorie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeFAPTUL-MÁRE s. v. ştevie.Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: SinonimeFAPTUL ZÍLEI s. v. auroră, crepuscul, zori.Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: SinonimeIARBA-FÁPTULUI s. v. sclipeţ.Trimis de siveco, 22.12.2007. Sursa: Sinonimefapt (zool.) s. m., pl. fapţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfapt (acţiune) s. n., pl. fápteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfapt (farmec, vrajă) s. n., pl. fápturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFAPT1 fapte n. 1) Întâmplare care a avut loc în realitate; eveniment. faptistoric. 2) Fenomen izolat dintr-un anumit domeniu. fapte de limbă. 3) v. FAPTĂ. 4) (în îmbinare cu substantive ce denumesc anumite perioade exprimă ideea de început) În faptul zilei. În faptul serii. /<lat. factumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFAPT2 fapturi n. pop. rar Procedeu magic, căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; farmec; vrajă. /<lat. factumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFAP//T3 faptţi m. depr. Copil neastâmpărat şi obraznic. /<lat. factumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfapt, -ă, adj. (înv.) făcut.Trimis de blaurb, 05.05.2006. Sursa: DARfapt (-te), s.n. – 1. (înv.) 1. Creaţie, facere. – 2. Acţiune, înfăptuire. – 3. (înv.) Creatură. – 4. Întîmplare reală. – 5. (Cu noţiuni care exprimă timpul) Început, origine. – 6. Vrajă, farmec. – 7. Larvă a fluturelui, Acherontia atropos. – 8. Trifoi galben, Triofolium procumbens. – 9. Plantă, Astrantia mayor. – Mr. faptu, faptă, megl. fat. lat. factum (Puşcariu 579; Candrea-Dens., 535; REW 3135; DAR; cf. Şeineanu, Semasiol., 188), cf. it. fatto, prov. fach, fr. fait, sp. hecho, port. feito. pl. este fapţi la sensurile 7-9. Era înainte part. de la a face, sec. XVI, înlocuit de făcut. Der. faptă, s.f. (fapt; operă; acţiune; înv., creaţie, facere), sing. reconstituit analogic de la pl. fapte (după Tiktin şi DAR, din lat. facta, pl. n.); făptaş, s.m. (delicvent); faptnic(ă), s.f. şi n., (roibă, Rubia tinctorum), numită astfel fiindcă se crede că vindecă o boală greşit atribuită lui fapt 7; făptoriu, s.m. (înv., creator); făptui, vb. (a face, a săvîrşi, a comite); făptuitor, s.m. (delicvent, autor al unui delict); făptură, s.f. (înv., creaţie, facere; lucrare, operă; lume, univers; compoziţie, structură; aspect, formă, mod de a fi; fiinţă vie, creatură), din lat. factura, cf. alb. fëtürë (Meyer 111; Philippide, II, 641), it. fattura, v. prov. faitura, v. fr. faiture, sp. hechura, port. feitura (Puşcariu 580; Candrea-Dens., 537; REW 3136; DAR); înfăptui, vb. (a realiza, a verifica, a duce la bun sfîrşit). În legătură cu sensul magic al lui fapt, cf. it. fatturare "a vrăji"; fattura "vrajă", port. feitiço "vrajă", de unde fr. fétiche › rom. fétiş.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.