deductív — adj. m., pl. deductívi; f. sg. deductívã, pl. deductíve … Romanian orthography
silogism — SILOGÍSM, silogisme, s.n. Raţionament deductiv care conţine trei judecăţi legate între ele astfel încât cea de a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de a doua. – Din fr. syllogisme, lat.… … Dicționar Român
completitudine — COMPLETITÚDINE s.f. (log.) Proprietate a unui sistem ipotetic deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi demonstrată. – cf. fr. c o m p l é t u d e . Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX 98 completitúdine… … Dicționar Român
consecvenţă — CONSECVÉNŢĂ, consecvenţe, s.f. Faptul de a fi consecvent. ♢ loc. adv. Cu consecvenţă = în mod consecvent. – Din fr. conséquence, lat. consequentia. Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX 98 Consecvenţă ≠ inconsecvenţă Trimis de siveco,… … Dicționar Român
decidabilitate — DECIDABILITÁTE s.f. (log.) Caracterul unui sistem ipotetic deductiv non contradictoriu şi complet. [cf. fr. décidabilité]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN DECIDABILITÁTE s. f. caracterul unui sistem ipotetico deductiv… … Dicționar Român
polisilogism — POLISILOGÍSM, polisilogisme, s.n. Înlănţuire de silogisme în care concluzia silogismului anterior devine una dintre premisele silogismului următor. – Din fr. polysyllogisme. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 polisilogísm s. n., pl … Dicționar Român
decidabil — decidábil adj. m., pl. decidábili; f. sg. decidábilă, pl. decidábile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DECIDÁBIL, Ă adj. (despre un sistem ipotetico deductiv) care prezintă decidabilitate. (< fr … Dicționar Român
deduce — DEDÚCE, dedúc, vb. III. tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducţiei, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. cf. (pt. sens) fr. d é d u i r e.… … Dicționar Român
matematic — MATEMÁTIC2, Ă, matematici, ce, adj. Care se referă la matematică, care ţine de matematică, bazat pe principiile matematicii; de matematică, matematicesc. ♦ fig. (Adverbial) Precis, riguros, exact. – Din fr. mathématique, it. matematico. Trimis de … Dicționar Român
matematică — MATEMÁTICĂ, matematici, s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul mărimilor, al relaţiilor cantitative şi al formelor spaţiale (cu ajutorul raţionamentului deductiv). – Din lat. mathematica, fr. mathématique, it. matematica. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
