- deduce
- DEDÚCE, dedúc, vb. III. tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducţiei, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. cf. (pt. sens) fr. d é d u i r e.Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX '98DEDÚCE vb. (livr.) a prezuma, (înv.) a cunoaşte. (Ce deduce de aici?)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDEDÚCE vb. v. scădea.Trimis de siveco, 02.06.2008. Sursa: Sinonimededúce vb. → duceTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA DEDÚCE dedúc tranz. (concluzii) A desprinde prin deducţie. /<lat. deducereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEDÚCE vb. III. tr. A desprinde o judecată particulară dintr-o judecată generală; a trage o concluzie (pe calea deducţiei). [P.i. dedúc. / < lat. deducere, cf. fr. déduire].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNdedúce (dedúc, dedús), vb. – A trage o concluzie. Format pe baza fr. déduire, plecîndu-se de la duce. – Der. deducţi(un)e, s.f., din fr. déduction; deductiv, adj., din fr. déductif.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDEDÚCE vb. tr. a face o deducţie. (< lat. deducere, după fr. déduire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.