- deducţie
- DEDÚCŢIE, deducţii, s.f. Consecinţă, concluzie a unui raţionament. ♢ Prin deducţie = procedeu prin care se ajunge la o concluzie. [var.: deducţiúne s.f.] – Din fr. déduction, lat. deductio, -onis.Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX '98dedúcţie s. f. (sil. -ţi-e), art. dedúcţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. dedúcţiei; pl. dedúcţii, art. dedúcţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEDÚCŢI//E deducţiei f. 1) Formă de raţionament prin care, pornindu-se de la idei generale, se ajunge la concluzii particulare. 2) Raţionament obţinut în procesul unor operaţii mintale; rezultat al deducţiei. [art. deducţia; G.-D. deducţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. déduction, lat. deductio, deducţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEDÚCŢIE s.f. Raţionament logic prin care se obţine o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăţi (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [gen. -iei, var. deducţiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDEDÚCŢIE s. f. formă fundamentală de raţionament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< fr. déduction, lat. deductio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.