completitudine

COMPLETITÚDINE s.f. (log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi demonstrată. – cf. fr. c o m p l é t u d e .

Trimis de LauraGellner, 29.07.2004. Sursa: DEX '98



completitúdine s. f., g.-d. art. completitúdinii

Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMPLETITÚDINE s.f. (log.) Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate să fie demonstrată. [< complet + -itudine, după fr. complétude].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



COMPLETITÚDINE s. f. (log.) proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi demonstrată. (după fr. complétude)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN