- declinaţie
- DECLINÁŢIE, declinaţii, s.f. 1. (gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ♢ Declinaţie magnetică = unghiul format de direcţia acului magnetic al busolei cu direcţia geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici. [var.: declinaţiúne s.f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98DECLINÁŢIE s. v. declinare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedeclináţie s. f. (sil. -cli-, -ţi-e), art. declináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. declináţiei; pl. declináţii, art. declináţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDECLINÁŢI//E declinaţiei f. astr. Coordonată exprimată prin mărimea unghiului format de ecuatorul ceresc cu raza imaginară care duce spre un astru sau spre un punct de pe bolta cerească. ♢ declinaţie magnetică unghi format de meridianul magnetic al unui loc şi de meridianul geografic. [art. declinaţia; G.-D. declinaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. declination, lat. declinatio, declinaţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECLINÁŢIE s.f. Unghiul format din ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe sfera cerească. ♢ Declinaţie magnetică = unghiul dintre direcţia nordului magnetic şi meridianul geografic al unui loc. [var. declinaţiune s.f. / cf. lat. declinatio, fr. déclinaison, it. declinazione].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDECLINÁŢIE s. f. unghi între direcţia unui astru şi planul ecuatorial. o declinaţie magnetică = unghiul dintre direcţia nordului magnetic şi meridianul geografic al unui loc. (< fr. déclination, lat. declinatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.