flexiune

flexiune
FLEXIÚNE, flexiuni, s.f. 1. Încovoiere, îndoire; mlădiere. ♦ Mişcare de îndoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [pr.: -xi-u-] – Din fr. flexion, lat. flexio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX '98

FLEXIÚNE s. 1. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire. (Mişcări de flexiune, în gimnastică.) 2. (gram.) (înv.) plecare. (flexiune în limba română.) 3. (gram.) flexiune nominală = declinare, declinaţie, (înv.) plecare. (flexiune unui substantiv.)
Trimis de siveco, 14.10.2008. Sursa: Sinonime

FLEXIÚNE s. v. arcuire, curbare, încovoiere, îndoire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

flexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. flexiúnii; pl. flexiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FLEXIÚN//E flexiunee f. 1) Mişcare de îndoire; mlădiere. 2) Ansamblu de modificări pe care le suferă un cuvânt, pentru a exprima diverse valori gramaticale. ♢ flexiune nominală (pronominală) declinare. flexiune verbală conjugare. [Sil. -xi-u-] /<fr. flexion, lat. flexio, flexiuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

FLEXIÚNE s.f. 1. Încovoiere; mlădiere. 2. Totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima anumite raporturi gramaticale. [pron. -xi-u-, var. flexie s.f. / < fr. flexion, lat. flexio].
Trimis de LauraGellner, 06.04.2005. Sursa: DN

FLEXIÚNE s. f. 1. încovoiere, îndoire; mlădiere. 2. totalitatea schimbărilor pe care le suferă forma unui cuvânt pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. (< fr. flexion, lat. flexio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • flexiúne — s. f. (sil. xi u ), g. d. art. flexiúnii; pl. flexiúni …   Romanian orthography

  • declinare — DECLINÁRE, declinări, s.f. Acţiunea de a declina şi rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular şi la plural. ♦ Clasă sau categorie… …   Dicționar Român

  • flexionar — FLEXIONÁR, Ă, flexionari, e, adj. 1. Care se îndoaie, care se încovoaie. 2. Care are flexiune (2); flexibil. [pr.: xi o ] – După fr. flexionnel. Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX 98  FLEXIONÁR adj. v. flexibil. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • flexibil — FLEXÍBIL, Ă, flexibili, e, adj., s.n. 1. adj. Care are proprietatea de a se îndoi, de a se încovoia uşor (şi de a şi reveni la forma iniţială); elastic, mlădios. 2. adj. (gram.) Care are flexiune (2); flexionar. 3. s.n. Grup de lamele flexibile… …   Dicționar Român

  • flexiona — FLEXIONÁ, flexionez, vb. I. (Rar) 1. refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. tranz. A schimba terminaţiile cuvintelor după gen, număr, caz şi persoană. [pr.: xi o ] – Din flexiune. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  flexioná vb. (sil. xi o… …   Dicționar Român

  • invariabil — INVARIÁBIL, Ă, invariabili, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu este variabil, care nu se schimbă; neschimbător, nevariabil, constant, fix, neschimbat. ♦ spec. (gram.; despre cuvinte) Care este lipsit de flexiune; neflexibil. [pr.: ri a ] – Din fr …   Dicționar Român

  • neflexibil — NEFLEXÍBIL, Ă, neflexibili, e, adj. Care nu este flexibil; inflexibil. ♦ (gram.; despre cuvinte sau forma lor) Care este lipsit de flexiune. – Ne + flexibil (după fr. inflexible). Trimis de LauraGellner, 16.03.2008. Sursa: DEX 98  Neflexibil ≠… …   Dicționar Român

  • nominal — NOMINÁL, Ă, nominali, e, adj. 1. Care conţine nume, care indica un nume, de nume; după nume; pe nume. ♢ Valoare nominală = valoare indicată pe o acţiune, pe o hârtie monedă (care uneori nu corespunde cu valoarea reală; valoare oficială. Putere… …   Dicționar Român

  • partiţie — PARTÍŢIE1 s.f. v. partiţiune. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PARTÍŢIE2, partiţii, s.f. 1. (mat.; în expr.) Partiţie a unei mulţimi = mulţime formată din submulţimi ale unei mulţimi date, disjuncte două câte două şi a căror… …   Dicționar Român

  • anteflexiune — anteflexiúne s. f., pl. anteflexiúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ANTEFLEXIÚNE s.f. Flexiune în direcţia înainte a unui organ sau a unei părţi dintr un organ. [pron. xi u . / < fr. antéflexion]. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”