Dicționar Român. 2013.
zglăvoc — ZGLĂVÓC, OÁCĂ, zglăvoci, oace, subst. 1. s.f. (şi m.) Peşte mic de culoare cenuşie cafenie, cu capul mare şi turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. s.m. Floare de cânepă (mai ales… … Dicționar Român
albăstriţă — ALBĂSTRÍŢĂ, albăstriţe, s.f. (bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. iţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ALBĂSTRÍŢĂ s. v. albăstrea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime albăstríţă s. f., g. d … Dicționar Român
ghioc — GHIÓC1, ghioci, s.m. (bot.; reg.) Albăstrea. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIÓC2, ghiocuri, s.n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porţelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia… … Dicționar Român
vineţea — VINEŢEÁ, ÍCĂ, vineţéle, s.f. (bot.) 1. (În forma vineţea) Albăstrea. 2. (În forma vineţică) Vineriţă. 3. (În forma vineţică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ♢ … Dicționar Român
albastru — ALBÁSTRU, Ă, albaştri, stre, adj., s.n. 1. adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ expr. Inimă albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare … Dicționar Român
albăstrel — ALBĂSTRÉL, EÁ, ÍCĂ, albăstrei, ele, adj., s.f. 1. adj. Diminutiv a lui albastru. 2. s.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriţă (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. el. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 albăstrél adj … Dicționar Român
albăstri — ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. intranz. şi refl. fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
albăstrică — ALBĂSTRÍCĂ s. v. albăstrea. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
corabaţică — corabáţică, corabáţice, s.f. (reg.) 1. floare de câmp de culoare albastră; albăstrea. 2. pasăre cu pene albastre; dumbrăvea. Trimis de blaurb, 24.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
grâu — GRÂU, (1) s.m., (2) grâne (grâie), s.n. 1. s.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenţa în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din … Dicționar Român
