- zglăvoc
- ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. s.f. (şi m.) Peşte mic de culoare cenuşie-cafenie, cu capul mare şi turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. s.m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. s.m. (bot.) Albăstrea. [var.: glăvoácă s.f.] – Din bg. glavoč.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZGLĂVÓC, ZGLĂVOÁCĂ, zglăvóci, zglăvoáce, s.m. şi f. zglăvoc (din sb. glàvoč; cf. pol. głowacz, ceh. hlawouch şi glavă)Trimis de tavi, 14.11.2008. Sursa: DERZGLĂVÓC s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriţă, ghioc, vineţea, vineţică.Trimis de siveco, 28.10.2007. Sursa: Sinonimezglăvóc (bot.) s. m., pl. zglăvóciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZGLĂVÓ//C zglăvocci m. 1) Floare a cânepei (de toamnă). 2) Plantă erbacee cu flori, de obicei albastre, care creşte, mai ales, prin semănături; albăstrea. /<bulg. glavoţTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXzglăvóc2 s.m. (înv.) căpăţână, bulb, spic.Trimis de blaurb, 28.03.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.