moacă — MOÁCĂ, moace, s.f. 1. (fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneşe. Trimis de green, 07.04.2004. Sursa: DLRC MOÁCĂ, moace, s.f. 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În… … Dicționar Român
babă — BÁBĂ, babe, s.f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinereţe; băbătie, babetă1. ♦ spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ♢ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele… … Dicționar Român
babete — BABÉTE, babeţi, s.m. (iht.) Zglăvoacă (1) (Cottus gobio) et. nec. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BABÉTE s. v. zglăvoacă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime babéte s. m., pl … Dicționar Român
clovoţ — clovóţ, clovóţi, s.m. (reg.) peşte, numit şi zglăvoacă. Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
moaţă — MOÁŢĂ s. (reg.) moţogancă. (E moaţă de origine.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime MOÁŢĂ s. v. zglăvoacă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime moáţă s. f., g. d. art. moáţei; pl. moáţe … Dicționar Român
palipaş — palipáş, palipáşi, s.m. (reg.) peştişor denumit şi zglăvoacă. Trimis de blaurb, 21.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
popă — PÓPĂ, popi, s.m. 1. (pop.) Preot. ♢ expr. A plăti ca popă = a plăti sigur (şi până la ultimul ban). A (i) se duce (sau a i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobişnuită; a se face mare zarvă în jurul… … Dicționar Român
zglăvoc — ZGLĂVÓC, OÁCĂ, zglăvoci, oace, subst. 1. s.f. (şi m.) Peşte mic de culoare cenuşie cafenie, cu capul mare şi turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. s.m. Floare de cânepă (mai ales… … Dicționar Român