albãstríţã — s. f., g. d. art. albãstríţei; pl. albãstríţe … Romanian orthography
potroacă — POTROÁCĂ, potroace, s.f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borş sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial şi adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival şi… … Dicționar Român
vineţea — VINEŢEÁ, ÍCĂ, vineţéle, s.f. (bot.) 1. (În forma vineţea) Albăstrea. 2. (În forma vineţică) Vineriţă. 3. (În forma vineţică) Numele mai multor ciuperci (comestibile) cu pălăria tare, cărnoasă, de culoare albă, purpurie sau portocalie (Russula). ♢ … Dicționar Român
albastru — ALBÁSTRU, Ă, albaştri, stre, adj., s.n. 1. adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ expr. Inimă albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare … Dicționar Român
albăstrea — ALBĂSTREÁ s. (bot.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea grâului, floarea paiului. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime albăstreá s. f., art. albăstreáua, g. d. art. albăstrélei;… … Dicționar Român
albăstrel — ALBĂSTRÉL, EÁ, ÍCĂ, albăstrei, ele, adj., s.f. 1. adj. Diminutiv a lui albastru. 2. s.f. Plantă erbacee cu flori albastre; albăstriţă (Centaurea cyanus). – Albastru + suf. el. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 albăstrél adj … Dicționar Român
cintaură — cintáură ( re), s.f. – Varietate de albăstriţă (Erythrea centaurium). – var. ţintaură, cintoare. lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce … Dicționar Român
floare — FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante)… … Dicționar Român
ghioc — GHIÓC1, ghioci, s.m. (bot.; reg.) Albăstrea. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIÓC2, ghiocuri, s.n. Gen de melci cu cochilia mare, ovală, cu aspect de porţelan, care trăiesc în mările calde (Cypraea); p. restr. cochilia… … Dicționar Român
grâu — GRÂU, (1) s.m., (2) grâne (grâie), s.n. 1. s.m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenţa în formă de spic, din ale căror boabe se face făină (Triticum); plantă care face parte din … Dicționar Român
