albãstreálã — s. f., g. d. art. albãstrélii; pl. albãstréli … Romanian orthography
sineală — SINEÁLĂ s.f. (pop.) 1. Vopsea albastră; spec. albăstreală pentru rufe şi var; p. ext. apă cu albăstreală în care se clătesc rufele albe pentru a căpăta o tentă albăstrie. 2. Culoare albastră. – Din bg. sinilo. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa:… … Dicționar Român
albastru — ALBÁSTRU, Ă, albaştri, stre, adj., s.n. 1. adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ expr. Inimă albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare … Dicționar Român
scrobeală — SCROBEÁLĂ, scrobeli, s.f. 1. Amidon (sub formă de granule sau de pulbere) folosit la scrobirea unor fire, a unor produse textile, a unor articole de lenjerie şi de îmbrăcăminte (după spălare); apret. 2. (În sintagma) Scrobeală albastră =… … Dicționar Român
vineţeală — VINEŢEÁLĂ, vineţeli, s.f. 1. Vânătaie. 2. (pop.) Scrobeală albastră, albăstreală (pentru rufe). 3. Boală a viţei de vie produsă de o ciupercă parazită, care se manifestă prin apariţia unor pete brune roşietice pe faţa superioară a frunzelor. –… … Dicționar Român
albăstri — ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. intranz. şi refl. fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
albăstrit — ALBĂSTRÍT, Ă, albăstriţi, te, adj. 1. Care a devenit (mai) albastru. 2. Care este clătit în apă cu albăstreală; (reg.) sinilit. – v. albăstri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
mierială — MIERIÁLĂ s. v. albăstreală, ultramarin. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
turchez — TURCHÉZ adj. v. albastru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime turchéz, turcheáză, turchézi, turchéze, adj. (reg.) albastru deschis, azuriu; (ochi) căprui; (s.f.) albăstreală pentru rufe. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
ultramarin — ULTRAMARÍN s.n. Colorant mineral sau sintetic obţinut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn şi sulf, care are diverse culori după condiţiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ.… … Dicționar Român
