menajare — MENAJÁRE, menajări, s.f. Faptul de a (se) menaja; menajament. – v. menaja. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MENAJÁRE s. 1. cruţare. (menajare unei persoane bolnave.) 2. menajament. (Să i spui cu menajare.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
absolvire — ABSOLVÍRE, absolviri, s.f. Acţiunea de a absolvi şi rezultatul ei; absolvenţă. – v. absolvi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ABSOLVÍRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (absolvire unei şcoli.) 2. cruţare, iertare, scutire … Dicționar Român
biciui — BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ tranz. A lovi cu ceva (subţire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravaşa. 2. tranz. fig. A critica, a satiriza fără cruţare. [prez. ind. şi bíciui. – var.: ( … Dicționar Român
nemiluit — NEMILUÍT, Ă, nemiluiţi, te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ♢ loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belşug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea… … Dicționar Român
orbeşte — ORBÉŞTE adv. 1. Ca orbii2, pe dibuite, la întâmplare. 2. fig. Fără discernământ, fără reflecţie, fără chibzuinţă, în mod mecanic. ♦ Necontrolat, nebuneşte, inconştient; pătimaş. – Orb2 + suf. eşte. Trimis de ionel bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
orbiş — ORBÍŞ adv. Pe dibuite, la întâmplare, orbeşte; fig. fără chibzuinţă, nebuneşte. ♢ expr. A da orbiş = a lovi fără cruţare. – Orb2 + suf. iş. Trimis de ionel bufu, 07.05.2004. Sursa: DEX 98 orbíş adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
priştipeală — PRIŞTIPEÁLĂ s. v. agoniseală, agonisire, agonisită, economie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime priştipeálă, priştipéli, s.f. (reg.) cruţare, păstrare. Trimis de blaurb, 30.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ruptoare — RUPTOÁRE s.f. 1. Rupt2 (II). 2. (În expr.) Ruptoarea preţului = ruperea preţului. 3. (înv.) Început, primul pas. – Rupt2 + suf. oare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RUPTOÁRE s. v. ruptă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
troglodytes — OCHÍ2, ochesc, vb. IV. 1. intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ţinta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ţinta, a ţinti. ♦ tranz. A ţinti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ţinta cu un proiectil.… … Dicționar Român
vandal — VANDÁL, vandali, s.m. 1. Persoană care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au coborât în sec. V de pe ţărmul Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat şi de unde au pătruns în Roma, jefuind… … Dicționar Român