ruptoare

ruptoare
RUPTOÁRE s.f. 1. Rupt2 (II). 2. (În expr.) Ruptoarea preţului = ruperea preţului. 3. (înv.) Început, primul pas. – Rupt2 + suf. -oare.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RUPTOÁRE s. v. ruptă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ruptoáre s. f., g.-d. art. ruptórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RUPTOÁRE s.f. 1. ♦ Înţelegere asupra preţului de vânzare-cumpărare.
Trimis de tavi, 08.10.2004. Sursa: DER

RUPTOÁRE s.f. ruptoare 2. E x p r . Ruptoarea preţului = fixarea, stabilirea, ruperea preţului; v. r u p t1. 3. (Învechit, în construcţie cu verbul a face) Început, primul pas. Îi ucid fără cruţare, scăpând pe al lor căpitan. Ruptoarea era făcută; sângele cursese.
Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DLRLC

ruptoáre s.f. (înv.) 1. sumă fixă, globală, plătită anual vistieriei statului de către contribuabili şi negustorii străini; ruptă. 2. început, primul pas. 3. învoială, convenţie. 4. anulare, desfiinţare a unei înţelegeri. 5. baltă, şanţ. 6. durere de şale. 7. diaree.
Trimis de blaurb, 16.11.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • ruptor — RUPTÓR, ruptoare, s.n. Aparat electric care deschide şi menţine deschis un circuit electric, sub acţiunea şi pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98  ruptór s. n., pl. ruptoáre… …   Dicționar Român

  • ruptór — s. n., pl. ruptoáre …   Romanian orthography

  • cişniu — cişniú, cişniúri, s.n. (reg., înv.) preţuire, drămăluire, expertiză pentru pentru fixarea preţului unei mostre; ruptoare. Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR  cişníu ( íuri), s.n. – Preţuire, apreciere. tc. çeşni (Loebel 242). sec. XVIII,… …   Dicționar Român

  • rupe — RÚPE, rup, vb. III. 1. tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau… …   Dicționar Român

  • rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii …   Dicționar Român

  • ruptoară — RUPTOÁRĂ s.f. (var., înv.) Ruptoare, ruptă. (din rupt2 + suf. oară) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • ruptă — RÚPTĂ s. (ist.) (înv.) ruptoare. (ruptă stabilită între contribuabili şi vistierie.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  rúptă s. f., g. d. art. rúptei; pl. rúpte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RÚPTĂ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”