ruptil

ruptil
ruptíl adj. m., pl. ruptíli; f. sg. ruptílă, pl. ruptíle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RUPTÍL, -Ă adj. (despre fructe) care se rupe sau crapă cu uşurinţă. (< fr. ruptile, lat. ruptilis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • rúptil — adj. 2 g. 1. Que abre ou se fende por si só como o invólucro de certas sementes. 2.  [Linguagem poética] Quebradiço, frágil …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • ruptilidade — s. f. Estado ou qualidade de rúptil …   Dicionário da Língua Portuguesa

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”