route — [ rut ] n. f. • XIIe; lat. médiév. rupta, ellipse de via rupta, lat. class. rumpere viam « ouvrir un passage » 1 ♦ Voie de communication terrestre aménagée, plus importante que le chemin, située hors d une agglomération ou reliant une… … Encyclopédie Universelle
rupt — RUPT2, Ă, rupţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. Făcut bucăţi, ciopârţit; (despre obiecte de îmbrăcăminte) ros, uzat, găurit. ♦ fig. Zdrobit, copleşit, sleit. 2. Lipsit de continuitate, despărţit în două (sau în mai multe) părţi. ♦ fig. (Despre relaţii … Dicționar Român
Rotte — Dörfchen; Weiler; Zinken (badisch); Kolonne; Schar; Verband; Gruppe; Kommando; Abteilung; Geschwader * * * Rọt|te 〈f. 19〉 … Universal-Lexikon
Route — Reiseroute; Strecke; Weg; Reiseweg; Kurs; Wegstrecke; Richtung; Marschroute; Reiseplan * * * Rou|te [ ru:tə], die; , n: festgelegter, einzuschlagender Weg einer Reise oder Wanderung: d … Universal-Lexikon
RUPTARII — seu RUPTURARII, apud Gallos (qui eos Roturiers vocant) homines sunt ignobiles ac obnoxiae conditionis, cuiusmodi sunt coloni ac rustici, quibus viri Nobiles ac ingenui opponuntur: Rupturarius enim proprie colonus, apud medii aevi Scriptores, quod … Hofmann J. Lexicon universale
rupe — RÚPE, rup, vb. III. 1. tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau… … Dicționar Român
ruptaş — RUPTÁŞ, ruptaşi, s.m. Contribuabil care, plătind darea numită ruptă, era scutit de orice bir. – Ruptă + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ruptáş s. m., pl. ruptáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
smicea — SMICEÁ, smicele, s.f. (bot.) Ramură roditoare, specifică mărului şi părului, subţire, flexibilă, lungă până la 30 cm, cu toţi mugurii vegetativi; p. gener. mlădiţă, rămurică (ruptă) dintr o plantă sau dintr o arbore. – Probabil lat. *sumicella… … Dicționar Român
zdreanţă — ZDREÁNŢĂ, zdrenţe, s.f. 1. Bucată ruptă, sfâşiată dintr o pânză sau dintr un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ fig. (fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subţire făcut din făină şi ouă, care se … Dicționar Român
route — I. noun Etymology: Middle English, from Anglo French rute, from Vulgar Latin *rupta (via), literally, broken way, from Latin rupta, feminine of ruptus, past participle Date: 13th century 1. a. a traveled way ; highway < the main route north > b … New Collegiate Dictionary
