- vandal
- VANDÁL, vandali, s.m. 1. Persoană care făcea parte din grupul de triburi de origine germanică care au coborât în sec. V de pe ţărmul Mării Baltice ajungând până în nordul Africii unde au întemeiat un regat şi de unde au pătruns în Roma, jefuind crunt şi distrugând numeroase valori culturale şi artistice ale antichităţii. 2. fig. Om necivilizat, barbar, care distruge valori culturale şi artistice. – Din fr. vandale.Trimis de bogdanrsb, 06.01.2009. Sursa: DEX '98vandál s. m., pl. vandáliTrimis de siveco, 03.04.2008. Sursa: Dicţionar ortograficVANDÁL vandali m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrând în sec. V de pe ţărmurile Mării Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoană care făcea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoană care distruge fără cruţare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandaleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXVANDÁL s.m. 1. Membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul roman de răsărit, producând mari distrugeri. 2. (fig.) Cel care are o comportare necivilizată (faţă de operele şi bunurile culturii). [< fr. vandale].Trimis de LauraGellner, 10.02.2006. Sursa: DNVANDÁL s. m. 1. membru al unui vechi trib germanic care, în secolul V, a invadat Imperiul Roman de Apus, producând mari distrugeri. 2. (fig.) om care comite acte de vandalism. (< fr. vandale)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.