aiepta

aiepta
AIEPTÁ, aiépt, vb. I. refl. (reg.) A-şi lua avânt. ♦ tranz. A arunca, a repezi cu putere. [pr.: a-iep-] – lat. adjectare.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

AIEPTÁ vb. v. arunca, avânta, azvârli, îndrepta, năpusti, năvăli, potrivi, precipita, repezi, sări, tăbărî, zvârli.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aieptá vb., ind. prez. 1 sg. aiépt, 3 sg. şi pl. aiáptă; conj. prez. 3 sg. şi pl. aiépte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

aieptá (-t, -át), vb. – A ademeni, a corupe. lat. allĕctāre (Hasdeu 583; Candrea, Éléments, 90; Puşcariu 41; Candrea-Dens., 28; REW 355; DAR); cf. it. allettare, fr. allécher. cuv. rar, necunoscut practic în lit.
Trimis de blaurb, 16.04.2006. Sursa: DER

aieptá (-t, -át), vb. – A arunca. lat. *aiectāre, de la ēiectāre (Puşcariu 42; Candrea-Dens., 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusă sub semnul întrebării datorită rom. al lui i lat. în hiat, care în mod normal trebuia să dea j (cf. Diculescu, Elementele, 463). Se pare, totuşi, că i lat. s-a redus pînă la dispariţie înainte de e (Rosetti, I, 73), cf. quietus › (în)cet, astfel că nu există motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide, O rămăşiţă, 21, propune lat. *abiectāre şi Diculescu, Elementele, 463, o compune cu ad de la gr. ἰάπτω "a arunca", supoziţie care nu reprezintă nici un avantaj. În Trans. – Der. aiept, s.n. (aruncare); aieptător, adj. (care aruncă).
Trimis de blaurb, 16.04.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • îniepta — înieptá vb. (sil. iep ), ind. prez. 1 sg. îniépt, 3 sg. şi pl. îniáptă Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ÎNIEPTÁ, îniépt, vb. I. (Rar şi înv.) …   Dicționar Român

  • sări — SĂRÍ, sar, vb. IV. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându se în sus printr o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ expr. (tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se… …   Dicționar Român

  • năpusti — NĂPUSTÍ, năpustesc, vb. IV. 1. refl. A se repezi asupra cuiva sau undeva (adesea cu intenţii agresive); a năvăli, a tăbărî; a da buzna. 2. tranz. (înv. şi reg.) A lăsa în părăsire; a abandona; a neglija. – Din sl. napustiti. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • potrivi — POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A avea sau a face să aibă însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe acelaşi plan. ♦ A (se) compara. 2. tranz. A aşeza ceva la locul nimerit; a aranja… …   Dicționar Român

  • zvârli — ZVÂRLÍ, zvârl, vb. IV. (În concurenţă cu azvârli) I. tranz. 1. A arunca ceva (printr o mişcare bruscă). ♦ A da la o parte, a lepăda un lucru (ne folositor sau vătămător). ♦ A proiecta în afară (ca urmare a unei impulsii lăuntrice). Vulcanul… …   Dicționar Român

  • îndrepta — ÎNDREPTÁ, îndrépt, vb. I. I. 1. tranz. A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ refl. (Despre oameni) A lua o ţinută dreaptă. 2. tranz. şi refl. A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăţi, a (se) ameliora. ♦ refl. (Despre oameni) A se …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”